Lupusul Eritematos
Doresc sa aflu mai multe detalii
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat
This site is protected by reCAPTCHA and the Google
Privacy Policy and
Terms of Service apply.
Despre lupusul eritematos
Lupusul eritematos este o boala autoimuna care poate afecta pielea dar si organele interne. Prin boala autoimuna se intelege acea afectiune in care sistemul imun al individului, reprezentat fie de catre limfocite, fie de catre anticorpi, fie de catre amandoua, ataca structurile propriului organism. In cazul lupusului se produc anticorpi impotriva diferitelor tesuturi, ceea ce duce la aparitia inflamatiei si afectarii tesuturilor respective.
Aparitia afectiunii este conditionata de existenta unei predispozitii genetice dar si a unor factori externi declansatori. Acestia sunt reprezentati de radiatiile ultraviolete din lumina solara, unele medicamente, fumatul si posibil unele infectii virale. Lupusul este mai frecvent la femei si tinde sa apara cu frecventa mai mare in decadele trei si patru de viata, dar afecteaza si barbatii. Nou-nascutii pot face boala prin transmiterea anticorpilor de la mama in timpul sarcinii.
Tipuri de lupus eritematos
Asa cum s-a mentionat mai sus, lupusul poate afecta pielea sau alte organe, astfel ca, in functie de tipul afectarii, poate fii impartit in trei categorii:
- lupus eritematos acut
- lupus eritematos subacut
- lupus eritematos cronic
Lupusul sistemic se refera la o boala care se poate manifesta la nivelul pielii prin oricare dintre formele mai sus amintite si care afecteaza unul sau mai multe tesuturi extracutanate. Structurile care pot suferi in urma atacului imunologic in lupusul sistemic sunt articulatiile, rinichii, vasele de sange, plamanii, creierul, tubul digestiv, etc...
Cea mai frecventa manifestare cutanata a lupusului sistemic este lupusul acut, mai putin frecvent fiind intalnite formele subacuta si cronica. In lupusul acut poate sa apara asa-zisul eritem in fluture la nivelul nasului si pometilor. Acest tip de leziune este tranzitoriu si nu lasa cicatrici.
In lupusul subacut, forma asociata mai rar cu afectarea altor organe, apar leziuni inelare sau având scuame in suprafata, localizate mai ales pe zonele mai frecvent expuse la soare (zona decolteului si spatele). Aceste leziuni tind sa persiste perioade mai lungi de timp si lasa zone de piele depigmentata pentru mult timp.
Lupusul cronic cutanat asociaza rar afectarea altor organe in afara de piele, dar leziunile prezente la nivelul pielii pun serioase probleme estetice. Ele au tendinta de a lasa cicatrici depigmentate sau hiperpigmentate insotite de atrofie. Daca apar In zonele cu par, leziunile determina alopecie cicatriceala (pierderea ireversibila a parului In zona respeciva).
Diagnostic
Pentru diagnosticarea corecta si completa a lupusului eritematos, trebuie luate in considerare toate manifestarile clinice, precum si modificarile analizelor de laborator. Pentru a diagnostica un pacient cu lupus sistemic, trebuie indeplinite patru criterii dintr-o lista de 11 (criteriile revizuite si validate ale Colegiului American de Reumatologie pentru lupusul eritematos sistemic).
Aceste criterii iau in considerare manifestari clinice, modificari ale analizelor de laborator ce reflecta afectarea anumitor organe, precum si identificarea in sange a anumitor anticorpi care in mod normal nu sunt pozitivi (anticorpi antinucleari, anticorpi anti ADN duclu catenar, anticorpi anti Sm, anticorpi antifosfolipidici).
La unii pacienti este posibil sa fie nevoie de mai multi ani pâna la indeplinirea celor patru criterii. La acesti pacienti se recomanda examinarea periodica.
Lupusul subacut este diagnosticat in prezenta leziunilor specifice, a modificarilor specifice la examinarea histopatologica dupa biopsia din leziuni si a prezentei anticorpilor anti-Ro si anti-La. O parte din acesti pacienti ajung in timp sa indeplineasca criteriile pentru a fii incadrati In categoria celor cu lupus eritematos sistemic. Diagnosticarea lupusului cronic se face prin coroborarea datelor clinice si a celor obtinute la examenul histopatologic din leziunile cutanate.
Tratament si preventie
Tratamentul este in functie de forma clinica prezenta, dar si de agresivitatea ei si consta in adoptarea de masuri preventive in ceea ce priveste boala si administrarea de medicamente.
Dr. Constantin Stoian, Medic Specialist Dermatovenerologie in cadrul Clinicii Gral Stefan cel Mare ne spune ca preventia se face prin evitarea expunerii la soare, fotoprotectie si prin evitarea medicamentelor cunoscute a fi asociate cu declansarea lupusului. Tratamentul in lupusul eritematos sistemic variaza in functie de gravitate de la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si hidroxicloroquina (medicament folosit si in tratarea malariei) in formele usoare pâna la administrarea de preparate cortizonice, imunomodulatoare (care diminueaza activitatea sistemului imun) si terapii mai tintite cu anticorpi indreptati impotriva unor molecule cunoscute a fii active mai ales in lupusul sistemic.
Formele de lupus cu afectare cutanata beneficiaza de aceleasi masuri preventive, de administrarea hidroxicloroquina, precum si de dermatocorticoizi locali la nivelul pielii. Date fiind potentialele efecte secundare ale dermatocorticoizilor, ei pot fi inlocuiti in unele cazuri cu inhibitori de calcineurina aplicati local (tacrolimus, pimecrolimus).
In concluzie, lupusul eritematos este o boala complexa ca si mecanism de aparitie, variata ca si prezentare clinica, serioasa din punct de vedere al complicatiilor pe care le poate da si are un tratament complex. Din toate aceste motive, pacientul cu lupus trebuie sa fie foarte prevazator si sa colaboreze cu medicul in tratarea acestei boli pentru ca aceasta sa aiba o evolutie favorabila.
Pentru detalii si programari sunati la *GRAL (*4725) / 021-323.00.00