Acneea: ce este, de ce apare și cum se tratează
Doresc sa aflu mai multe detalii
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat
This site is protected by reCAPTCHA and the Google
Privacy Policy and
Terms of Service apply.
Acneea reprezintă una dintre cele mai comune afecțiuni ale pielii, comună vârstei adolescenței, dar întâlnită și la adulți. Cauza de apariție, aspectul, precum și factorii de risc și agravanți diferă de la o persoană la alta și de la un tip de acnee la altul. Opțiunile terapeutice sunt multiple și, în cele mai multe cazuri, eficiente.
Citește mai departe ce este mai exact acneea și de câte tipuri, din ce cauze apare, care sunt principalii factori de risc și precipitanți, în ce fel se manifestă, dar și cum se depistează și tratează această afecțiune a pielii.
Prin acnee se înțelege acea afecțiune a tegumentului care apare ca urmare a înfundării foliculilor de păr și glandelor sebacee și infectării acestora drept consecință. La exterior, aspectul este cel de puncte albe, puncte negre și chisturi (coșuri).
Acneea este o patologie extrem de larg răspândită (aproximativ 80% din populație va dezvolta la un moment dat acnee de-a lungul vieții), comună în special vârstei adolescenței, perioadă în care se petrec numeroase modificări hormonale.
Totuși, acneea se poate întâlni și în cazul adulților, în special dacă aceasta apare ca o consecință a unei alte afecțiuni sau, pur și simplu, din cauza terenului genetic.
Se consideră că există patru cauze principale responsabile pentru apariția acneei:
Anumiți factori ce țin de mediul de viață sau de mediul înconjurător pot avea o influență atât asupra riscului de apariție a acneei, cât și asupra menținerii ei sau chiar agravării manifestărilor clinice.
Printre principalii factori descoperiți până la momentul actual se numără:
Acneea, în general, este destul de ușor de recunoscut, ca urmare a semnelor sale specifice, prezente în special la nivelul feței, dar și pe alte zone ale corpului.
Totuși, ea poate diferi atât ca aspect, cât și ca factor declanșator. Tocmai de aceea, acneea a fost împărțită în mai multe tipuri și subtipuri, pentru a facilita procesul diagnostic și instituirea tratamentului potrivit.
În unele situații, se pot întâlni diferite denumiri ale acneei. Cea mai comună dintre acestea este acneea vulgaris care, în sine, reprezintă denumirea completă pentru orice acnee (la modul general).
O altă denumire adesea întâlnită este cea de acnee juvenilă, care semnifică acneea specifică adolescenților.
Nu în ultimul rând, acneea poate fi deosebită și în funcție de localizarea leziunilor la nivelul corpului. Astfel, se poate întâlni acnee a feței (sub formă de coșuri pe față), a spatelui, a pieptului și a umerilor.
Simptomatologia din acnee este strâns legată de tipul de acnee prezent (papulară, pustuloasă, chistică, nodulară etc.), precum și de principala cauză de apariție și/sau de factorii precipitanți.
Practic, principalul semn prin care se poate recunoaște acneea vulgaris este aspectul leziunilor de la nivelul tegumentului.
Alte manifestări posibile sunt sensibilitatea sau chiar durerea la atingere (în cazul acneei nodulare sau chistice), precum și senzația de usturime și căldură în cazul spargerii intenționate sau accidentale a unei leziuni pustuloase sau chistice.
Gradul de severitate al simptomatologiei diferă, astfel că se poate întâlni acnee ușoară, acnee moderată sau acnee severă, fiecare necesitând un tratament diferit sau, cel puțin, o doză diferită a aceluiași tratament antiacneic.
Semnele din acnee pot lăsa cicatrici în cazul ruperii sau spargerii leziunilor, astfel că este întotdeauna recomandat ca încă de la observarea unui început de acnee să fie consultat medicul dermatolog.
Acneea este o afecțiune extrem de comună și, prin urmare, se bucură de o gamă largă de opțiuni terapeutice, disponibile atât fără prescripție medicală (ser, cremă sau unguent pentru acnee), cât și tratamente medicamentoase, ce necesită recomandarea și aprobarea unui medic dermatolog.
Cu toate că majoritatea acestor opțiuni terapeutice sunt cele disponibile fără prescripție medicală, este de preferat ca, încă de la primele semne de acnee, să fie solicitat ajutorul medicului specialist.
În acest fel, medicul poate evalua gradul de severitate al leziunilor, poate determina care este tipul de acnee în cauză și, totodată, poate recomanda cea mai bună opțiune terapeutică adaptată cazului respectiv.
În dermatologie, severitatea acneei se măsoară în patru grade:
După observarea leziunilor și stabilirea gradului de severitate, medicul va încerca să depisteze cauza posibilă de apariție a acneei (raportată la pacient), precum și potențialii factori precipitanți.
În unele cazuri, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica un posibil nivel hormonal crescut (ex: hormoni androgeni în exces în afara vârstei adolescenței), dar și analize ajutătoare, adaptate în funcție de caz.
În urma efectuării tuturor testelor necesare, medicul va oferi pacientului opțiunile terapeutice disponibile și îl va ajuta să își formeze o rutină adecvată de îngrijire a tenului. În cazul în care este necesar, acesta va oferi sfaturi și despre modalități de îmbunătățire a stilului de viață curent.
Tratamentul acneei (tratament acnee vulgară, tratament antiacnee sau, simplu, tratament pentru coșuri) nu este reprezentat de o soluție unică, ci de un ansamblu de mai multe tipuri de preparate și pastile antiacnee care funcționează împreună.
Scopul principal al tratamentelor antiacneice este acela de a reduce sebumul în exces, de a înlătura inflamația și de a elimina potențialele bacterii care mențin infecția de la nivelul glandelor sebacee și foliculilor piloși.
La modul general, există trei mari tipuri de tratament antiacnee:
Tratamentul topic constă în diferite preparate ce pot fi aplicate direct la nivelul zonei de tegument cu leziuni. Poate fi de mai multe feluri:
Tratamentul medicamentos poate fi folosit ca unică opțiune terapeutică sau în combinație cu tratamentele topice și terapiile alternative. Exemple de tratamente medicamentoase larg răspândite și utilizate sunt:
Fie că sunt aplicate ca o completare a tratamentelor topice și medicamentoase sau sunt aplicate de sine stătătoare, terapiile alternative sunt adesea extrem de eficiente. Printre principalele terapii se regăsesc:
Acneea nu este o afecțiune ce poate fi întotdeauna complet prevenită, întrucât în spatele apariției ei stau mai multe cauze posibile asupra cărora nu se poate interveni.
Totuși, pot fi implementate anumite obiceiuri ce reduc sau elimină complet factorii de risc și/sau precipitanți și, astfel, oferă o simptomatologie diminuată și o recuperare mai bună. Printre aceste măsuri de prevenție se numără:
În concluzie, acneea este o afecțiune a pielii ce se manifestă prin leziuni de mai multe tipuri și apărute din diferite cauze. Opțiunile terapeutice disponibile la momentul actual sunt eficiente în ameliorarea simptomatologiei și îmbunătățirea aspectului tegumentului, atât de sine stătătoare, dar mai ales ca terapie combinată. Este întotdeauna recomandat ca orice tip de tratament să fie prescris doar de către medicul dermatolog, pentru a primi cea mai bună soluție raportată la tipul de acnee în cauză.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Citește mai departe ce este mai exact acneea și de câte tipuri, din ce cauze apare, care sunt principalii factori de risc și precipitanți, în ce fel se manifestă, dar și cum se depistează și tratează această afecțiune a pielii.
- Ce este acneea și de ce apare
- Tipuri de acnee (acnee vulgară, acnee juvenilă, acnee chistică)
- Manifestări în acnee
- Diagnostic acnee (hormonală, alt tip)
- Tratament pentru acnee
- Măsuri de prevenție
Ce este acneea și de ce apare
Prin acnee se înțelege acea afecțiune a tegumentului care apare ca urmare a înfundării foliculilor de păr și glandelor sebacee și infectării acestora drept consecință. La exterior, aspectul este cel de puncte albe, puncte negre și chisturi (coșuri).
Acneea este o patologie extrem de larg răspândită (aproximativ 80% din populație va dezvolta la un moment dat acnee de-a lungul vieții), comună în special vârstei adolescenței, perioadă în care se petrec numeroase modificări hormonale.
Totuși, acneea se poate întâlni și în cazul adulților, în special dacă aceasta apare ca o consecință a unei alte afecțiuni sau, pur și simplu, din cauza terenului genetic.
Cauze ale acneei
Se consideră că există patru cauze principale responsabile pentru apariția acneei:
- Excesul de sebum (activitate crescută a glandelor sebacee);
- Înfundarea foliculilor piloși (de păr) cu sebum și/sau celule moarte;
- Prezența anumitor microorganisme (bacterii) la suprafața pielii;
- Statusul inflamator crescut.
Factori de risc și precipitanți
Anumiți factori ce țin de mediul de viață sau de mediul înconjurător pot avea o influență atât asupra riscului de apariție a acneei, cât și asupra menținerii ei sau chiar agravării manifestărilor clinice.
Printre principalii factori descoperiți până la momentul actual se numără:
- Modificările hormonale - glandele sebacee se află sub o puternică influență hormonală, fapt ce se poate observa în special în timpul pubertății și adolescenței; hormonii androgeni secretați la un nivel ridicat (ca urmare a schimbărilor hormonale specifice vârstei) măresc în volum glandele sebacee și le cresc secreția, determinând o cantitate suplimentară de sebum;
- Istoricul familial - unele persoane sunt mai predispuse la a dezvolta acnee de-a lungul vieții, dată fiind moștenirea unor particularități genetice ale rudelor de grad apropiat;
- Dieta - anumite produse alimentare, precum cele bogate în zahăr și unele lactate, pot influența apariția acneei; acest factor de risc nu este încă asociat clar cu apariția acneei, însă din ce în ce mai multe studii sunt efectuate pentru a descoperi o potențială legătură;
- Stresul psihic - este considerat a fi mai mult un factor precipitant decât declanșator;
- Anumite tratamente medicamentoase (ex: tratamente hormonale);
- Anumite tratamente sau creme faciale uleioase;
- Prezența unor materiale textile ce pot sensibiliza pielea (regăsite în măști, pălării, bluze);
- Condițiile de mediu (ex: umiditate ridicată, căldură excesivă);
- Gradul de poluare al mediului înconjurător.
Tipuri de acnee (acnee vulgară, acnee juvenilă, acnee chistică)
Acneea, în general, este destul de ușor de recunoscut, ca urmare a semnelor sale specifice, prezente în special la nivelul feței, dar și pe alte zone ale corpului.
Totuși, ea poate diferi atât ca aspect, cât și ca factor declanșator. Tocmai de aceea, acneea a fost împărțită în mai multe tipuri și subtipuri, pentru a facilita procesul diagnostic și instituirea tratamentului potrivit.
- Papule (acneea papulară) - identificabilă prin papulele (proeminențele) roșii apărute ca urmare a statusului inflamator crescut (acnee inflamatorie); spre deosebire de pustule, acestea nu au lichid purulent în interior și nici nu sunt în stadiul de erupție;
- Pustule (acneea pustuloasă) - denumite popular și coșuri; spre deosebire de papule, conțin lichid purulent în centru și sunt înconjurate de un inel roșu, inflamator;
- Acneea fungică - apare ca urmare a contaminării foliculilor sebacee și piloase cu anumite tipuri de fungi (ex: Candida);
- Acneea nodulară - reprezentată de papule de dimensiuni mari, profunde și dureroase la atingere;
- Acneea chistică - formată din chisturi mari care, odată sparte, pot lăsa semne permanente (cicatrici);
- Alte tipuri de acnee - în unele cazuri, acneea nu este doar de un anumit tip, fiind posibilă identificarea mai multor categorii de acnee, printre care acneea polimorfă, papulo-pustuloasă și acneea nodulo-chistică.
În unele situații, se pot întâlni diferite denumiri ale acneei. Cea mai comună dintre acestea este acneea vulgaris care, în sine, reprezintă denumirea completă pentru orice acnee (la modul general).
O altă denumire adesea întâlnită este cea de acnee juvenilă, care semnifică acneea specifică adolescenților.
Nu în ultimul rând, acneea poate fi deosebită și în funcție de localizarea leziunilor la nivelul corpului. Astfel, se poate întâlni acnee a feței (sub formă de coșuri pe față), a spatelui, a pieptului și a umerilor.
Manifestări în acnee
Simptomatologia din acnee este strâns legată de tipul de acnee prezent (papulară, pustuloasă, chistică, nodulară etc.), precum și de principala cauză de apariție și/sau de factorii precipitanți.
Practic, principalul semn prin care se poate recunoaște acneea vulgaris este aspectul leziunilor de la nivelul tegumentului.
Alte manifestări posibile sunt sensibilitatea sau chiar durerea la atingere (în cazul acneei nodulare sau chistice), precum și senzația de usturime și căldură în cazul spargerii intenționate sau accidentale a unei leziuni pustuloase sau chistice.
Gradul de severitate al simptomatologiei diferă, astfel că se poate întâlni acnee ușoară, acnee moderată sau acnee severă, fiecare necesitând un tratament diferit sau, cel puțin, o doză diferită a aceluiași tratament antiacneic.
Semnele din acnee pot lăsa cicatrici în cazul ruperii sau spargerii leziunilor, astfel că este întotdeauna recomandat ca încă de la observarea unui început de acnee să fie consultat medicul dermatolog.
Diagnostic acnee (hormonală, alt tip)
Acneea este o afecțiune extrem de comună și, prin urmare, se bucură de o gamă largă de opțiuni terapeutice, disponibile atât fără prescripție medicală (ser, cremă sau unguent pentru acnee), cât și tratamente medicamentoase, ce necesită recomandarea și aprobarea unui medic dermatolog.
Cu toate că majoritatea acestor opțiuni terapeutice sunt cele disponibile fără prescripție medicală, este de preferat ca, încă de la primele semne de acnee, să fie solicitat ajutorul medicului specialist.
În acest fel, medicul poate evalua gradul de severitate al leziunilor, poate determina care este tipul de acnee în cauză și, totodată, poate recomanda cea mai bună opțiune terapeutică adaptată cazului respectiv.
În dermatologie, severitatea acneei se măsoară în patru grade:
- Gradul 1 (acnee ușoară);
- Gradul 2 (acnee moderată, pustuloasă);
- Gradul 3 (acnee moderat-severă, nodulo-chistică);
- Gradul 4 (acnee severă nodulo-chistică).
După observarea leziunilor și stabilirea gradului de severitate, medicul va încerca să depisteze cauza posibilă de apariție a acneei (raportată la pacient), precum și potențialii factori precipitanți.
În unele cazuri, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica un posibil nivel hormonal crescut (ex: hormoni androgeni în exces în afara vârstei adolescenței), dar și analize ajutătoare, adaptate în funcție de caz.
În urma efectuării tuturor testelor necesare, medicul va oferi pacientului opțiunile terapeutice disponibile și îl va ajuta să își formeze o rutină adecvată de îngrijire a tenului. În cazul în care este necesar, acesta va oferi sfaturi și despre modalități de îmbunătățire a stilului de viață curent.
Tratament pentru acnee
Tratamentul acneei (tratament acnee vulgară, tratament antiacnee sau, simplu, tratament pentru coșuri) nu este reprezentat de o soluție unică, ci de un ansamblu de mai multe tipuri de preparate și pastile antiacnee care funcționează împreună.
Scopul principal al tratamentelor antiacneice este acela de a reduce sebumul în exces, de a înlătura inflamația și de a elimina potențialele bacterii care mențin infecția de la nivelul glandelor sebacee și foliculilor piloși.
La modul general, există trei mari tipuri de tratament antiacnee:
- Tratamentul topic (local) - reprezentat de soluții pentru acnee, creme și unguente antiacneice;
- Tratamentul oral (medicamentos) - tratament antiacnee sub formă de antibiotic, dar și alte tipuri de medicamente;
- Diferite terapii (peeling, extracții, infecții).
Tratamentul topic (soluții, creme și unguent pentru acnee)
Tratamentul topic constă în diferite preparate ce pot fi aplicate direct la nivelul zonei de tegument cu leziuni. Poate fi de mai multe feluri:
- Retinoizi - se regăsesc sub formă de creme, geluri și soluții; previn blocarea foliculilor piloși și a glandelor sebacee cu sebum în exces și celule moarte; trebuie folosite cu precauție, întrucât cresc sensibilitatea tenului la razele ultraviolete;
- Antibiotice - tratamentul antibiotic este folosit pentru a elimina infecția bacteriană, precum și inflamația cauzată de aceasta; se pot regăsi sub formă de creme ce conțin clindamicină sau eritromicină, însă este necesară suplimentarea cu antibiotice orale;
- Acid salicilic și azelaic - se regăsesc sub formă de creme sau geluri și împiedică blocarea foliculilor și a glandelor sebacee; se pot folosi și în sarcină; principalele reacții adverse sunt cele de iritație și depigmentare a pielii;
- Antiinflamatoare.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos poate fi folosit ca unică opțiune terapeutică sau în combinație cu tratamentele topice și terapiile alternative. Exemple de tratamente medicamentoase larg răspândite și utilizate sunt:
- Antibiotice - în cazurile de acnee moderat-severă sau severă se recomandă administrarea de antibiotice orale împreună cu cele topice;
- Antiandrogenice - sunt folosite în cazul în care tratamentul antibiotic nu are efect asupra acneei; cel mai adesea este utilizată spironolactona;
- Contraceptive orale (combinate) - tratamentele contraceptive conțin estrogeni și progesteron, două elemente ce pot fi extrem de eficiente în combaterea acneei (în special în asociere cu alte categorii de tratamente antiacneice); reacțiile adverse sunt, totuși, importante și includ creșterea în greutate, greață, modificări ale stărilor de dispoziție, dar și creșterea riscului pentru evenimente cardiovasculare și cancer cervical și de sân;
- Isotretinoina - reprezintă un derivat al vitaminei A și este folosit adesea în cazurile moderate și severe de acnee ce nu a răspuns la un alt tip de tratament; ca și în cazul contraceptivelor, reacțiile adverse sunt important de reținut și constau în tulburări digestive, depresie, dar și alte manifestări nedorite.
Terapii împotriva acneei
Fie că sunt aplicate ca o completare a tratamentelor topice și medicamentoase sau sunt aplicate de sine stătătoare, terapiile alternative sunt adesea extrem de eficiente. Printre principalele terapii se regăsesc:
- Exfolierea chimică (peeling) - presupune folosirea repetată a unor soluții cu acid salicilic, glicolic sau retinoic, cu scopul eliminării porilor blocați; sunt necesare ședințe repetate și, adesea, funcționează doar în cazul acneei ușoare și celei moderate;
- Terapia cu lumini - este o terapie ușor de aplicat și acceptat de către pacient, însă gradul de succes nu a putut fi determinat cu exactitate; sunt necesare ședințe repetate, care au efect asupra cazurilor ușoare și moderate de acnee;
- Drenajul și extracția - constau în eliberarea fizică a porilor blocați cu ajutorul unor instrumente speciale; au efect pozitiv pe o perioadă de timp, însă, efectuate incorect, pot lăsa cicatrici;
- Injecții cu corticosteroizi - folosite în acneea chistică, nodulară și nodulo-chistică; se injectează direct leziunea, fapt ce reduce gradul de inflamație și diminuează senzația dureroasă.
Măsuri de prevenție
Acneea nu este o afecțiune ce poate fi întotdeauna complet prevenită, întrucât în spatele apariției ei stau mai multe cauze posibile asupra cărora nu se poate interveni.
Totuși, pot fi implementate anumite obiceiuri ce reduc sau elimină complet factorii de risc și/sau precipitanți și, astfel, oferă o simptomatologie diminuată și o recuperare mai bună. Printre aceste măsuri de prevenție se numără:
- Aplicarea protecției solare și evitarea expunerii excesive a tegumentului la raze ultraviolete;
- Folosirea hainelor și accesoriilor cu materiale textile neiritante;
- Evitarea cremelor și loțiunilor uleioase;
- Spălarea feței cu un gel blând de curățare;
- Folosirea produselor cosmetice adecvate tipului de ten;
- Spălarea zonelor predispuse la acnee în cazul acumulării transpirației;
- Alcătuirea unei diete adecvate;
- Evitarea ruperii și/sau spargerii leziunilor acneice deja existente;
- Solicitarea ajutorului medicului dermatolog încă de la primele semne de acnee.
În concluzie, acneea este o afecțiune a pielii ce se manifestă prin leziuni de mai multe tipuri și apărute din diferite cauze. Opțiunile terapeutice disponibile la momentul actual sunt eficiente în ameliorarea simptomatologiei și îmbunătățirea aspectului tegumentului, atât de sine stătătoare, dar mai ales ca terapie combinată. Este întotdeauna recomandat ca orice tip de tratament să fie prescris doar de către medicul dermatolog, pentru a primi cea mai bună soluție raportată la tipul de acnee în cauză.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
- Acneea https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/acne/symptoms-causes/syc-20368047#:~:text=Acne%20is%20a%20skin%20condition,but%20acne%20can%20be%20persistent.
- Diagnostic și tratament https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/acne/diagnosis-treatment/drc-20368048
- Despre acnee https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/acne
- Semne și tipuri de acnee https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12233-acne
- Generalități https://www.healthline.com/health/skin/acne#risk-factors
- Ce este acneea https://www.niams.nih.gov/health-topics/acne
- Diagnosticul acneei https://www.nhs.uk/conditions/acne/diagnosis/