Cele mai frecvente boli la copii - tipuri, simptome, diagnostic, tratament, urmări

Însă, multe dintre acestea nu au urmări pe termen lung dacă sunt tratate corespunzător și la timp. Pentru aceasta este important a cunoaște principalele simptome pentru boală copii.

• Infecțiile respiratorii

• Infecțiile auriculare - simptome

• Afecțiunile oculare

• Enterocolita - simptome

• Boala gură-mână-picior - simptome

• Varicelă - simptome

• Pojarul (rujeola) - simptome

• Oreionul - simptome

• Alergiile - simptome

 

Infecțiile respiratorii

 

Infecțiile respiratorii sunt printre cele mai frecvente afecțiuni pe care le are un copil. Acestea se pot manifesta sub mai multe forme, printre care:

• răceala;
• angina (amigdalita);
• rinofaringita;
• bronşiolita;
• pneumonia.

 

Răceala - simptome

 

Adesea, răceala este de origine virală, dar pot exista și suprainfecții bacteriene. Printre manifestările caracteristice se află:

• rinoree (secreții nazale abundente);
• congestie nazală (nas înfundat);
• strănut;
• tuse;
• febră;
• irascibilitate;
• scăderea apetitului (poftei de mâncare).

Tratament boală copii

 

De cele mai multe ori, simptomele se remit în cateva zile. Majoritatea medicilor recomandă un tratament simptomatic și multe lichide. Însă, dacă există și o suprainfecție bacteriană, este necesară administrarea unui antibiotic. 

Angina - simptome

 

Angina sau amigdalita se manifestă prin durere în gât la înghițire și creșterea în volum a amigdalelor. Frecvent, cauza este de origine bacteriană, streptococul beta-hemolitic de grup A, dar poate fi și virală.

 

Diagnostic boală copii

 

În funcție de agentul patogen care a declanșat angina, aspectul amigdalelor poate diferi. Însă, pentru confirmarea diagnosticului este necesară efectuarea unui exudat faringian. Stabilirea agentului patogen responsabil este importantă pentru alegerea tratamentului potrivit. 
 

Rinofaringita - simptome

 

Rinofaringita constă în inflamația mucoasei nazale și a faringelui. În majoritatea situațiilor, agentul patogen responsabil este de origine virală. Rinofaringita este însoțită de simptome, precum:

• rinoree;
• congestie nazală;
• angină;
• tuse.

La sugari și la copii până la 5 ani, rinofaringita este adesea asociată cu otita (infecție la nivelul urechii). De aceea, chiar dacă simptomele sunt de intensitate ușoară, este important a consulta medicul pediatru. 
 

Bronșiolita - simptome

 

Bronșiolita este o infecție pulmonară, în care apare inflamația bronhiolelor. Aceasta este frecventă la sugari și la copii mici. Cauza apariției este de origine virală, adesea fiind implicat virusul sincițial respirator. 

Tratamentul este simptomatic, dar se recomandă urmărirea atentă a celui mic, deoarece pot apărea complicații, precum dificultățile respiratorii. În aceste situații este indicat a consulta cât mai repede medicul pediatru. 
 

Pneumonia - simptome

 

Pneumonia este o infecție care apare la nivelul plămânilor. Cauzele pot fi multiple: virale, bacteriene sau fungice. Printre simptomele caracteristice se află:

• tuse;
• febră;
• dificultate la respirație;
• scăderea apetitului;
• somnolență.

Complicațiile pneumoniei pot fi severe dacă nu este tratată corespunzător. De aceea, este indicat a merge la medic încă de la primele simptome. Un tratament instituit precoce contribuie la o vindecare mai rapidă și la un risc mult diminuat de a dezvolta complicații. 
 

Infecțiile auriculare - simptome

 

Infecțiile auriculare sunt cunoscute ca otite. Acestea sunt mult mai frecvente la copil față de adulți, ca urmare a particularităților anatomice ale urechii. Otitele prezintă mai multe subtipuri, iar tratamentul acestora diferă în funcție de simptomele prezentate de cel mic și de zona urechii care este afectată. 

Printre manifestările caracteristice ale otitei se află:

• durere auriculară;
• febră;
• stare de agitație;
• plâns;
• irascibilitate;
• tulburări de somn.

Indiferent de tipul de otită, este esențial a consulta medicul pediatru pentru tratament și recomandări. Netratată corespunzător, otita poate conduce la:

• scăderea acuității auditive;
• mastoidită (inflamarea mastoidei);
• meningita;
• sinuzite.

 

Afecțiunile oculare 

 

Riscul de a dezvolta o boală la nivelul ochilor este destul de ridicat în copilărie. Cauza acesteia ține de faptul că deprinderile de igienă nu sunt pe deplin înțelese de cel mic și, astfel, nu le respectă, atingând zona ochilor cu mâinile murdare. 

Cele mai frecvente afecțiuni oculare sunt:

• conjunctivita;
• orjeletul (ulciorul);

Conjunctivita - simptome și tratament

 

Conjunctivita apare atât la sugari, cât și la copii mai mari, fiind una dintre primele boli pe care copilul le poate lua de la locul de joacă. Aceasta este contagioasă, dar tratată corespunzător nu prezintă complicații grave. Cel mai potrivit tratament este reprezentat de picăturile oftalmice cu antibiotic. 

Conjunctivita se manifestă prin inflamația conjunctivei, a zonei albe a globului ocular. Simptomele specifice includ:

• tumefacția pleoapelor;
• lăcrimarea excesivă;
• prurit;
• senzația de arsură;
• înroșirea ochilor.

 

Orjeletul - simptome

 

Orjeletul sau ulciorul este o altă afecțiune oculară infecțioasă ce apare cu o frecvență crescută la copii. Acesta se caracterizează prin apariția unui abces roșiatic la nivelul pleoapei. Simptomele includ:

• disconfort sau durere locală;
• senzația de arsură;
• prurit;
• secreții lacrimale abundente;
• fotosensibilitate. 

 

Tratament boală copii

 

Ulciorul necesită tratament pentru a se vindeca. Sunt preferate unguentele cu antibiotic, care se aplică de câteva ori pe zi. Compresele cu apă călduță pot ameliora simptomele temporar. Este important a consulta medicul oftalmolog și a începe tratamentul cât mai rapid. Altfel, ulciorul se poate complica cu:

• afectarea vederii;
• persistența nodulilor (fiind necesară intervenția chirurgicală pentru excizia acestora).

 

Enterocolita - simptome

 

Enterocolita este o afecțiune a tractului digestiv cauzată de diferiți agenți patogeni, precum bacteriile, virusurile, fungii. Aceasta se manifestă prin:

• dureri abdominale;
• crampe;
• stare de greață;
• vărsături;
• diaree;
• scăderea apetitului;
• febră.

Tratament boală copii

 

Tratamentul este indicat de medic în funcție de cauza care a declanșat patologia. Pot fi administrate următoarele tipuri de medicamente:

• antibiotice;
• antidiareice;
• antivomitive.

De asemenea, este important de menționat că regimul alimentar este foarte important în vindecare. Astfel, sunt recomandate următoarele:

• supele de legume;
• orezul;
• brânza proaspătă;
• bananele. 

În cazul sugarilor, alăptarea se continuă, iar dacă bebelușul este hrănit cu formule de lapte, este indicat a utiliza o formulă fără lactoză. Indiferent de vârsta copilului, hidratarea este foarte importantă. 

Deshidratarea poate conduce la perturbarea echilibrului hidroelectrolitic, cu afectare sistemică. Alte complicații care pot apărea includ perforația intestinală și sepsisul. Însă, cu tratamentul potrivit complicațiile pot fi evitate, simptomele putând dispărea chiar și în câteva zile.
 

Boala gură-mână-picior - simptome

 

Boala gură-mână-picior este o afecțiune infecțioasă, a cărei cauză principală este virusul Coxsackie, dar poate fi generată și de alte enterovirusuri. Transmiterea se face prin contactul cu obiecte contaminate cu salivă sau cu materii fecale. De aceea, menținerea unei igiene riguroase este cea mai eficientă metodă de prevenire a bolii.

Simptomele specifice ale bolii gură-mână-picior includ:

• erupția unor vezicule roșiatice la nivelul mâinilor și al tălpilor;
• apariția unor vezicule la nivelul mucoasei cavității bucale;
• secreția salivară abundentă;
• angina;
• febră;
• scaderea apetitului;
• iritabilitate.

 

Tratament boală copii

 

Tratamentul este adesea simptomatic și constă în unguente, pastile pentru gât sau analgezice. 

Deși rare, complicațiile pot apărea în anumite cazuri. Cele mai frecvente complicații sunt reprezentate de:

• encefalită;
• meningită;
• infecții secundare - prin leziuni de grataj (scărpinare) a veziculelor.

 

Varicela - simptome

 

Varicela este o boală infecțioasă contagioasă, care este dată de virusul varicelo-zosterian. Transmiterea varicelei se face prin contact direct cu o persoană infectată sau prin picăturile Flugge, acele picături care sunt emanate în aer după strănut, tuse, sau chiar vorbire. 

Simptomele varicelei constau în:

• erupția unor vezicule pe torace, față, care apoi se generalizează pe suprafața întregului corp;
• prurit;
• febră;
• scăderea apetitului;
• cefalee;
• oboseală;
• iritabilitate.

Diagnostic boală copii

 

Diagnosticul este stabilit adesea doar pe baza examenului clinic. Însă, pentru confirmare se determină anticorpii pe care organismul îi produce împotriva virusului. Tratamentul varicelei constă în administrarea de antivirale și medicamente care să amelioreze simptomele, precum analgezicele.

În majoritatea situațiilor, varicela este o boală care se vindecă fără a avea urmări neplăcute asupra organismului. Însă, dacă nu este tratată corespunzător pot exista complicații, precum:

• infecții secundare la nivelul zonelor de grataj (unde copilul se scarpină);
• encefalită;
• pneumonie;
• sepsis.

 

Urmări boală copii

 

Este important de menționat că virusul varicelo-zosterian rămâne cantonat în organism, în stare latentă, chiar și după vindecare. Astfel, în unele situații, pe fondul scăderii imunității sau al altor factori de risc, acesta se poate activa, producând Zona Zoster, o boală de piele la adult. 

Cea mai eficientă metodă de a preveni varicela este prin vaccinare. Riscul de a face varicelă scade dacă este evitat contactul cu persoanele deja infectate. 
 

Pojarul (rujeola) - simptome

 

Pojarul face parte din bolile copilăriei și se transmite pe cale aeriană. În aer rămân particule ce conțin virusul responsabil de pojar, ce sunt emise de persoanele infectate. În cazul imunizării copilului, prin vaccinare, riscul de a dezvolta această afecțiune este destul de scăzut. Însă, dacă vaccinul nu s-a realizat, cel mai probabil va face pojar.

Copiii care se infectează cu virusul pot fi contagioși chiar și cu câteva zile înainte de apariția primelor simptome. După aproximativ 2 săptămâni de la contactul cu virusul simptomele care apar sunt următoarele:

• febră;
• tuse;
• rinoree;
• apariția unor pete albicioase în cavitatea bucală, în dreptul molarilor (petele Koplik);
• erupția este inițial maculară (asemănătoare unor pete), apoi devine papulară (este ieșită în relief, putând fi palpată).

 

Diagnostic boală copii

 

Diagnosticul este de cele mai multe ori clinic, dar pentru confirmarea bolii se poate face dozarea anticorpilor care se formează la contactul cu virusul. 

Medicul va recomanda un tratament simptomatic, precum antitermicele, vitamina A și antibioticele, dacă apare și o infecție bacteriană.
 

Oreionul - simptome

 

Oreionul este o afecțiune infecțioasă de cauză virală. Acesta afectează preponderent copiii peste 10 ani, dar poate apărea și la copii mai mici. Simptomele caracteristice oreionului includ:

• tumefacția glandei parotide (glanda salivară) - se observă umflarea obrazului de partea afectată;
• adenopatii cervicale (ganglioni limfatici cu volum crescut);
• febră;
• cefalee;
• oboseală;
• mialgii (dureri musculare);
• scăderea apetitului;
• durere la masticație.

 

Transmitere și diagnostic

 

Transmiterea virusului urlian, responsabil de apariția oreionului se face prin:

• contactul cu o persoană infectată;
• atingerea suprafețelor contaminate;
• respirarea aerului în care se află picături Flugge ce conțin virusul, emise de persoanele infectate.

Este important de menționat că oreionul poate fi transmis de către persoanele infectate și cu aproximativ o săptămână înainte de apariția simptomelor, dar și după manifestarea acestora timp de o săptămână jumătate. Diagnosticul oreionului se face de către medic pe baza examenului clinic. Confirmarea diagnosticului se face prin dozarea anticorpilor formați împotriva virusului. 
 

Tratament boală copii

 

Tratamentul recomandat constă în medicamente care scad intensitatea simptomelor, precum analgezicele (scad durerea) și antipireticele (scad febra). Însă, este importantă o monitorizare permanentă a celui mic, deoarece în unele cazuri pot apărea complicații, cum sunt:

• conjunctivita;
• pneumonia;
• pancreatita;
• miocardita;
• orhita (inflamația testiculului);
• atrofia testiculară;
• sterilitatea.

Observarea apariției unor noi simptome sau agravarea simptomelor inițiale impune consult medical de urgență. Depistarea precoce a complicațiilor permite aplicarea tratamentului corespunzător și lipsa unor urmări ale bolii, care se pot menține și pe perioada adultă.
 

Alergiile - simptome

 

Alergiile reprezintă reacția exagerată a organismului la factorii externi. Riscul de a dezvolta alergii este mai ridicat dacă fratele, sora sau cel puțin unul dintre părinți are alergii. Alergiile se pot dezvolta la orice: 

• alimente;
• medicamente;
• praf;
• polen;
• venin de albine;
• păr de animale.

Alergia se poate dezvolta la primul contact cu alergenul sau după mai multe. Fiecare alergie se manifestă diferit, dar cele mai frecvente simptome includ:

• urticaria;
• conjunctivita (ochii roșii);
• prurit;
• secreție lacrimală abundentă;
• strănut;
• rinoree;
• tuse;
• tulburări gastrice (diaree);
• edem lingual.

Alergiile pot fi considerate boli grave la copii, deoarece, în cazuri severe, poate apărea șocul anafilactic. Acesta reprezintă cea mai severă formă de reacție alergică care se manifestă prin :

• dispnee (dificultate la respirație);
• senzația de sufocare;
• tumefacție facială (umflarea feței);
• stop cardio-respirator;
• deces.

Pentru evitarea complicațiilor șocului anafilactic se administrează adrenalină injectabil intramuscular. În situația în care părinții știu de alergiile diagnosticate ale copilului, este util a-i da un injector de adrenalină și a-l învăța cum să-l folosească.

Dacă sunt prezente simptome ale alergiei la copil este important a consulta medicul alergolog. Acesta va determina dacă este necesară administrarea unui tratament profilactic, care să prevină apariția manifestărilor caracteristice. 

Bolile copilăriei sunt destul de frecvente în rândul celor mici, deoarece imunitatea acestora este în formare. Bolile copilăriei la bebeluș necesită o atenție specială și o îngrijire medicală corespunzătoare. Multe dintre afecțiunile dezvoltate au o perioadă de manifestare relativ scurtă și nu prezintă complicații când tratamentul este administrat corect. Lăsate netratate pot apărea complicații, iar unele dintre acestea pot avea urmări și în viața adultă, dacă nu sunt diagnosticate la timp. Dacă dorești un consult medical pentru copilul tău, unde cel mic să beneficieze de atenție și de cele mai bune servicii medicale, apelează la specialistii Clinicii Gral. 

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

• www.hopkinsmedicine.org, https://www.hopkinsmedicine.org/health/wellness-and-prevention/common-childhood-illnesses, accesat la data 09.04.2023;
• www.healthychildren.org, https://www.healthychildren.org/English/health-issues/conditions/treatments/Pages/10-Common-Childhood-Illnesses-and-Their-Treatments.aspx, accesat la data 09.04.2023;
• www.unicef.org, https://www.unicef.org/health/childhood-diseases, accesat la data 09.04.2023;
• wakeforestpediatrics.com, https://wakeforestpediatrics.com/common-childhood-illnesses/, accesat la data 09.04.2023;
• www.healthhub.sg, https://www.healthhub.sg/a-z/diseases-and-conditions/640/top-10-common-childhood-conditions-ehb, accesat la data 09.04.2023;
• www.rrh.org, https://www.rrh.org/news-updates/2022/august/common-childhood-illnesses/, accesat la data 09.04.2023.