Anorexia și anorexia nervoasă: ce este, simptome, cauze și definiție

Anorexia nervoasă este o tulburare alimentară complexă, cu implicații severe asupra sănătății fizice și psihice. Depășește simplul refuz de a mânca, fiind adesea o manifestare a unor probleme emoționale și psihologice profunde. Înțelegerea mecanismelor prin care anorexia se dezvoltă și a impactului pe care îl are asupra organismului este esențială pentru un diagnostic precoce și un tratament eficient.
 

Anorexia nervoasă este o tulburare alimentară gravă, caracterizată printr-o restricție severă a aportului de alimente și o percepție distorsionată asupra propriului corp. Din punct de vedere medical, afecțiunea presupune menținerea unei greutăți corporale sub nivelul minim normal pentru vârstă și înălțime, o teamă intensă și continuă de creștere în greutate și o imagine corporală distorsionată.

Ce înseamnă anorexie în termeni medicali? Este mai mult decât refuzul de a mânca; este o metodă complexă și nesănătoasă de a gestiona stresul emoțional și problemele psihologice. Persoanele cu anorexie dezvoltă o relație anormală cu mâncarea, greutatea și imaginea de sine, considerând adesea subțirimea extremă drept un semn de succes și control.

Un aspect central al anorexiei este refuzul pacienților de a menține o greutate corporală normală, fiind adesea cu 15% sub greutatea ideală. Această restricție alimentară nu apare din lipsă de apetit, ci dintr-o teamă puternică de a se îngrășa și o dorință obsesivă de a-și controla corpul. Din cauza percepției distorsionate asupra propriei imagini, pacienții se văd supraponderali chiar și când sunt subnutriți, ceea ce întreține ciclul restrictiv.

Pentru a înțelege mai bine această afecțiune complexă, este important să cunoaștem diferitele forme sub care se poate prezenta anorexia nervoasă.


 

În prezent, clasificarea medicală distinge mai multe tipuri de anorexie nervoasă, fiecare având caracteristici comportamentale specifice. Această distincție este importantă pentru a stabili un plan de tratament adecvat și pentru a înțelege evoluția bolii.

Anorexia nervoasă de tip restrictiv este cea mai frecventă formă, în care pacienții își controlează greutatea limitând drastic aportul alimentar, prin post prelungit și exerciții fizice excesive. Acești pacienți nu au episoade de alimentație compulsivă sau comportamente de purgație, ci mențin un control strict asupra caloriilor consumate. Restricția poate fi severă, pacienții consumând doar câteva sute de calorii pe zi, sub necesarul metabolic de bază.

Al doilea tip este anorexia nervoasă cu alimentație compulsivă și comportamente compensatorii, unde pacienții alternează perioade de restricție severă cu episoade de alimentație compulsivă, urmate de măsuri drastice de compensare. Aceste măsuri pot include vărsături autoinduse, abuz de laxative, diuretice sau clisme și exerciții fizice extreme pentru a elimina caloriile. Acest tip de anorexie poate fi mai greu de diagnosticat, deoarece greutatea corporală poate varia mai puțin. O altă tulburare alimentară importantă, adesea confundată sau asociată cu anorexia, este bulimia, care implică episoade recurente de alimentație compulsivă urmate de comportamente compensatorii.

Există și forme atipice de anorexie nervoasă, unde pacienții îndeplinesc majoritatea criteriilor de diagnostic, dar au o greutate normală sau chiar peste normal. Aceste cazuri sunt periculoase, deoarece pot trece neobservate mai mult timp, în timp ce pacientul are aceleași distorsiuni cognitive și comportamente restrictive ca în formele clasice.
Indiferent de tipul de anorexie, simptomele pot fi devastatoare și necesită o atenție imediată.
 

Identificarea simptomelor anorexiei poate fi dificilă, deoarece pacienții ascund adesea comportamentele alimentare și minimizează problemele fizice. Simptomele apar pe plan fizic, emoțional și comportamental și se agravează pe măsură ce tulburarea avansează fără tratament.

Semnele fizice ale anorexiei sunt rezultatul direct al malnutriției și al pierderii în greutate. Pacienții au un aspect emaciat, cu oase proeminente și mușchi atrofiați. Pielea devine uscată, palidă și acoperită cu un păr fin (lanugo) pe brațe, spate și față – o încercare a corpului de a menține temperatura. Părul de pe cap devine fragil și subțire, iar unghiile se rup ușor.

Sistemul cardiovascular suferă modificări, manifestate prin bradicardie (ritm cardiac sub 60 de bătăi pe minut), hipotensiune arterială și aritmii cardiace periculoase. Pacienții acuză frecvent amețeli, leșinuri și toleranță scăzută la efort. Sistemul digestiv este afectat, cu constipație cronică, dureri abdominale și senzație de sațietate rapidă, chiar și după cantități mici de mâncare.

La femei, un simptom tipic este amenoreea – absența menstruației timp de cel puțin trei cicluri. Acest simptom indică o disfuncție hormonală severă cauzată de malnutriție și poate afecta sănătatea oaselor și funcția reproductivă pe termen lung. Bărbații pot avea libidou scăzut și probleme de erecție din motive similare.

Comportamental, anorexia se manifestă prin ritualuri alimentare rigide. Pacienții pot tăia mâncarea în bucăți mici, o pot aranja specific pe farfurie sau pot mânca foarte încet pentru a da impresia că mănâncă mai mult. Evitarea meselor în grup devine obișnuită, la fel ca și scuzele pentru a nu participa la evenimente sociale cu mâncare.

Exercițiile fizice devin o obsesie, pacienții antrenându-se ore în șir zilnic, chiar și când sunt epuizați sau bolnavi. Această nevoie compulsivă de mișcare poate include activități normale, precum mersul pe jos, dar practicate în exces – de exemplu, zeci de kilometri pe zi. Cântărirea obsesivă, de multe ori pe zi, devine un alt ritual caracteristic.

Pentru a înțelege pe deplin anorexia, este crucial să analizăm factorii care contribuie la apariția acestei tulburări.


 

Cauzele anorexiei nervoase sunt multiple, rezultând dintr-o combinație complexă de predispoziție genetică, factori psihologici individuali și influențe de mediu. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru a dezvolta strategii de prevenție și a adapta tratamentele.

Genetica are un rol important în apariția anorexiei, studiile pe gemeni arătând o heritabilitate de aproximativ 50-80%. Persoanele cu rude de gradul întâi cu tulburări alimentare au un risc de 7-12 ori mai mare de a dezvolta anorexie nervoasă. Cercetările recente au identificat variante genetice asociate cu un risc crescut, multe legate de metabolismul serotoninei și al dopaminei – neurotransmițători importanți în reglarea stării de spirit și a comportamentului alimentar.

Factorii psihologici includ trăsături de personalitate care predispun la anorexie. Perfecționismul, nevoia de control, anxietatea socială și stima de sine scăzută sunt frecvente la persoanele care dezvoltă această tulburare. Multe dintre aceste persoane au o rigiditate cognitivă și dificultăți de adaptare la schimbări, ceea ce poate face ca restricția alimentară să devină o modalitate de a menține controlul într-un mediu perceput ca imprevizibil.

Influențele socioculturale au creat un mediu favorabil pentru tulburările alimentare. Idealizarea subțirimii în mass-media, presiunea socială pentru a se conforma standardelor de frumusețe nerealiste și cultura dietelor contribuie la o mentalitate în care valoarea personală este legată de aspectul fizic. Platformele de social media amplifică aceste presiuni, oferind comparații constante cu imagini adesea modificate digital.

Evenimentele traumatice sau stresante pot declanșa anorexia la persoanele predispuse. Acestea pot include abuzul fizic sau sexual, pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților, mutarea într-un mediu nou sau presiunile academice. Adolescența, cu schimbările hormonale și fizice, este o perioadă de vulnerabilitate.

Diagnosticarea corectă este un pas crucial în gestionarea anorexiei, deoarece permite inițierea unui plan de tratament adecvat și personalizat.
 

Diagnosticarea anorexiei nervoase necesită o evaluare complexă care combină criterii clinice standardizate cu investigații medicale detaliate pentru a exclude alte cauze ale pierderii în greutate și pentru a evalua impactul asupra organismului. Diagnosticul precoce este important, deoarece intervențiile timpurii sunt asociate cu șanse mai mari de recuperare completă.

Criteriile de diagnostic conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale) includ: restricționarea aportului energetic, care duce la o greutate corporală scăzută; teama intensă de a câștiga în greutate sau comportamente care împiedică creșterea în greutate; și percepția distorsionată asupra greutății sau formei corpului, influența acestora asupra autoevaluării sau negarea gravității greutății corporale scăzute.

Evaluarea medicală inițială include un istoric medical detaliat și un examen fizic complet. Medicul va măsura înălțimea, greutatea și va calcula indicele de masă corporală (IMC), evaluând și semnele vitale, precum tensiunea arterială, pulsul și temperatura. Examenul fizic poate arăta semne de malnutriție, cum ar fi bradicardia, hipotermia, pielea uscată, părul fragil și lanugo.

Analizele de laborator sunt esențiale pentru a evalua impactul medical al anorexiei și pentru a exclude alte afecțiuni. Hemoleucograma poate indica anemie, leucopenie sau trombocitopenie. Panelul metabolic evaluează funcția renală, echilibrul electrolitic și funcția hepatică. De asemenea, pot fi recomandate analize specifice, cum ar fi determinarea complementului C3, pentru a investiga posibile afecțiuni autoimune sau infecții severe recurente, care pot influența starea generală de sănătate a pacientului. Sunt necesare și dozări hormonale, inclusiv hormonii tiroidieni și prolactina (PRL), pentru a exclude hipertiroidismul ca o cauză a pierderii în greutate sau pentru a identifica alte disfuncții endocrine.

Electrocardiograma este importantă pentru a detecta aritmiile cardiace, care pot fi fatale în cazurile severe de anorexie. Densitometria osoasă poate fi recomandată pentru a evalua osteoporoza, o complicație frecventă la pacienții cu anorexie de lungă durată. Evaluarea psihologică completează diagnosticul, explorând atitudinile față de mâncare, greutate și imaginea corporală, și identificând eventualele tulburări psihiatrice asociate.

Odată stabilit diagnosticul, este esențial să se inițieze un plan de tratament complex și personalizat, adaptat nevoilor specifice ale fiecărui pacient.
 

Tratamentul anorexiei nervoase este un proces complex și de lungă durată, care necesită o abordare multidisciplinară coordonată. Obiectivele principale sunt restabilirea unei greutăți corporale sănătoase, normalizarea comportamentelor alimentare, abordarea problemelor psihologice și prevenirea recidivelor. Succesul depinde de intervenția timpurie, motivația pacientului și sprijinul familial.

Componenta nutrițională a tratamentului este esențială și trebuie supervizată de un nutriționist specializat în tulburări alimentare. Realimentarea trebuie să fie graduală și monitorizată pentru a evita sindromul de realimentare, o complicație potențial fatală care poate apărea când organismul malnutrit este expus brusc la un aport caloric normal.

Importanța intervenției medicale nutriționale este crucială în orice stare de malnutriție severă, nu doar în anorexie, ci și în alte afecțiuni care duc la deficiențe nutriționale majore. Planul alimentar inițial poate începe cu 1000-1200 de calorii pe zi, crescând progresiv până la 2500-3500 de calorii pe zi pentru a permite creșterea în greutate cu aproximativ 0.5-1 kg pe săptămână în spital.

Psihoterapia este importantă pentru recuperarea pe termen lung. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) specializată pentru tulburări alimentare s-a dovedit eficientă, ajutând pacienții să identifice și să modifice gândurile distorsionate despre mâncare, greutate și imaginea corporală. Terapia familială, mai ales pentru adolescenți, poate fi benefică, implicând familia în recuperare și educând membrii despre tulburare.

În cazurile severe, spitalizarea poate fi necesară când IMC scade sub 15 kg/m², când apar complicații medicale grave sau când există risc de suicid. Programele de spitalizare parțială sau de zi sunt o alternativă pentru pacienții care nu necesită supraveghere medicală permanentă, dar au nevoie de structură și monitorizare intensivă a meselor.

Suplimentarea cu vitamine pentru anorexie este adesea necesară pentru a corecta deficiențele nutriționale. Vitamina D și calciul sunt esențiale pentru sănătatea oaselor, iar vitaminele din complexul B sunt importante pentru funcția neurologică. Fierul poate fi necesar pentru anemie, iar zincul pentru vindecarea țesuturilor și imunitate. Suplimentele trebuie prescrise și monitorizate medical pentru a evita supradozajul și interacțiunile adverse.

Procesul de recuperare are progrese și regrese, necesitând răbdare și perseverență din partea pacientului, a familiei și a echipei medicale. Recuperarea completă poate dura luni sau ani, iar menținerea progresului necesită vigilență și strategii de prevenire a recidivelor.

Anorexia poate avea manifestări specifice la copii și adolescenți, necesitând o abordare terapeutică adaptată acestei grupe de vârstă.


 

Anorexia la copii și adolescenți are caracteristici specifice care necesită o abordare terapeutică adaptată vârstei și stadiului de dezvoltare. Această grupă de vârstă este vulnerabilă, deoarece tulburarea alimentară poate afecta creșterea și dezvoltarea normală, având consecințe pe termen lung asupra sănătății fizice și psihologice.

La adolescenți, anorexia nervoasă apare frecvent în contextul schimbărilor hormonale și fizice ale pubertății, când corpul se transformă rapid, generând anxietate și nevoia de control. Presiunea socială de a se conforma standardelor de frumusețe, combinată cu vulnerabilitatea emoțională, creează un mediu propice pentru tulburările alimentare. Familia are un rol important în apariția și tratamentul anorexiei la această vârstă, iar terapia familială este adesea componenta centrală a tratamentului.

Particularitățile tratamentului la copii și adolescenți includ monitorizarea atentă a creșterii și dezvoltării, precum și adaptarea strategiilor terapeutice la nivelul de maturitate cognitivă și emoțională. Implicarea școlii și a profesorilor poate ajuta la crearea unui mediu de sprijin. Prognosticul este, în general, mai bun la această grupă de vârstă, cu șanse mai mari de recuperare completă când tratamentul este inițiat rapid și susținut de familie.
 

Anorexia nervoasă este o afecțiune complexă, cu multiple fațete, care necesită o abordare integrată pentru a asigura o recuperare durabilă. Recunoașterea timpurie a simptomelor, diagnosticarea corectă și intervenția terapeutică adecvată sunt esențiale pentru a minimiza impactul pe termen lung asupra sănătății fizice și psihice. Similar, în cazul altor afecțiuni grave, cum ar fi cancerul, este vital să se înțeleagă și să se gestioneze efectele secundare ale tratamentelor pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Următorii pași sunt cruciali: căutarea ajutorului specializat, implicarea familiei în procesul de recuperare și adoptarea unei perspective pe termen lung, cu răbdare și perseverență. În plus, este important să se acorde atenție prevenției, prin promovarea unei imagini corporale sănătoase și a unei relații echilibrate cu alimentația, în special în rândul tinerilor. Prin eforturi concertate, putem contribui la reducerea stigmatului asociat cu anorexia și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.
 

Dacă este vorba de anorexie (lipsa poftei de mâncare):

Dacă este vorba de anorexie nervoasă (tulburare de alimentație):

La GRAL Medical beneficiezi de o echipă multidisciplinară care îți poate oferi sprijin complet, de la diagnostic până la tratament.