Gripa: ghid complet despre simptome, tipuri (gripa tip B), tratament la copii si prevenirea infectiilor respiratorii

În fiecare an, odată cu venirea sezonului rece, gripa reapare, afectând un număr semnificativ de persoane. Dar ce este gripa, de fapt, și cum se diferențiază de o simplă răceală? Acest ghid complet își propune să ofere răspunsuri clare și concise la aceste întrebări, acoperind toate aspectele esențiale ale gripa, de la simptome și tipuri (inclusiv particularitățile gripa de tip B) până la metode de tratament eficiente pentru copii și adulți, precum și strategii de prevenire a infectiilor respiratorii. Veți descoperi cum să recunoașteți rapid simptomele, să distingeți gripa de răceală și să luați măsurile necesare pentru a vă proteja pe dumneavoastră și pe cei dragi.


 

Gripa reprezintă o infecție virală acută care afectează sistemul respirator, incluzând atât căile respiratorii superioare (nas, faringe, laringe), cât și cele inferioare (trahee, bronhii și plămâni). 



Gripa este o boală respiratorie febrilă  însoțită de manifestări generale. Ea este determinată de virusuri gripale care după natura antigenului structural au fost clasificate în 3 grupe de serotipuri: A,B,C - pentru fiecare serotip au fost determinate mai multe subtipuri. Dintre acestea, tipurile A și B sunt responsabile pentru epidemiile sezoniere anuale care afectează milioane de persoane în întreaga lume, în timp ce tipul C provoacă forme mai ușoare de boală și apare mai rar.

Existența unor focare de îmbolnăviri  respiratorii febrile, ce survin aproape în fiecare iarnă a fost recunoscută de secole.Termenul alternativ de ,,INFLUENZA’’ derivă din limba italiană  a anilor 1300, pentru a indica influențele astrale ce ar produce boala dar numai în anul 1930 a fost izolat din secrețiile respiratorii umane virusul gripal. 

Este o boală universală, apare uneori sporadic, în epidemii și la câțiva zeci de ani în pandemii.  În țările cu climat temperat din emisfera Nordică cum este și România epidemiile de gripă survin în perioada de iarnă.
 
Virusul influenza de tip A prezintă cea mai mare variabilitate și virulență, fiind singurul capabil să genereze pandemii globale. Acesta se subdivide în numeroase subtipuri, clasificate în funcție de proteinele de suprafață: hemaglutinina (H1-H16) și neuraminidaza (N1-N9). Această diversitate genetică explică de ce vaccinul antigripal trebuie actualizat anual pentru a oferi protecție optimă împotriva tulpinilor circulante.

Virusurile gripale sunt distruse la căldură (70 grade Celcius), prin fierbere,lumina, UV,) și pot supraviețui perioade lungi în apă și la temperaturi foarte joase.

Calea de transmitere este directă (atingere, strănut, picături din tuse) sau indirectă(prin picături mici din aer, rar alimente sau produse biologice). Aceste picături pot fi inhalate direct de persoanele aflate în proximitate sau pot contamina suprafețele, de unde virusul poate fi transferat la nivelul mucoaselor prin atingerea feței cu mâinile neigienizate. Virusurile se fixează inițial pe suprafața celulelor epiteliale ale aparatului respirator apoi proliferează, se produce viremia, adică răspândirea în organismul gazdă ,limitată ulterior de sistemul imunitar.

În contextul în care suntem în epidemie de gripă este important să depistăm cît mai devreme boala.

Perioada de incubație, intervalul dintre contactul cu virusul și apariția primelor simptome, variază între 24 și 48 de ore, iar contagiozitatea persistă aproximativ șase zile, începând cu o zi înainte de debutul simptomelor și continuând până la remiterea acestora. Îmbolnăvirea este generală cu excepția persoanelor convalescente sau vaccinate.

Caracterul extrem de contagios al gripa se datorează capacității virusului de a supraviețui pe suprafețe timp de câteva ore și transmisibilității ridicate în spații închise, aglomerate. Epidemiile sezoniere apar frecvent în instituții precum școli, grădinițe sau locuri de muncă, unde contactul interpersonal este inevitabil.

Înțelegerea modului în care se transmite gripa este esențială pentru a adopta măsuri eficiente de prevenire. În continuare, vom explora caracteristicile și particularitățile gripa de tip B, un alt agent patogen important în epidemiile sezoniere.
 

Virusul gripal de tip B reprezintă unul dintre cei doi agenți patogeni principali responsabili pentru epidemiile sezoniere de gripa, alături de tipul A. Spre deosebire de virusul influenza A, care prezintă o variabilitate genetică extinsă și poate infecta atât oamenii, cât și diverse specii animale, virusul de tip B circulă aproape exclusiv în populațiile umane și manifestă o stabilitate genetică mai mare.

Această caracteristică face ca infecțiile cu virusul de tip B să fie mai predictibile și mai ușor de controlat prin vaccinare, deși ele rămân o cauză semnificativă de morbiditate, în special în rândul copiilor și tinerilor adulți. Virusul de tip B se împarte în două linii genetice principale, cunoscute sub numele de Victoria și Yamagata, ambele circulând simultan în diferite regiuni geografice și contribuind la povara bolii sezoniere.

Deși gripa cauzată de virusul de tip B este, în general, considerată mai puțin severă decât cea provocată de anumite subtipuri ale virusului A, ea poate genera totuși simptome intense și complicații grave, mai ales la persoanele vulnerabile. Manifestările clinice sunt similare celor ale gripa de tip A, incluzând febră ridicată, dureri musculare, oboseală profundă și simptome respiratorii. Perioada de incubație și durata contagiozității sunt comparabile, iar evoluția bolii urmează un pattern similar, cu recuperare completă în una până la două săptămâni pentru majoritatea pacienților.

Un aspect important al gripa de tip B este că, deși nu poate genera pandemii globale precum tipul A, ea contribuie substanțial la impactul cumulativ al sezonului gripal. Vaccinurile antigripale moderne sunt formulate pentru a oferi protecție împotriva ambelor linii genetice ale virusului de tip B, asigurând astfel o acoperire comprehensivă împotriva principalelor tulpini circulante.

Acum că am înțeles particularitățile gripa de tip B, este crucial să știm cum să recunoaștem simptomele gripa în general. În secțiunea următoare, vom explora simptomele caracteristice ale gripa și cum se manifestă boala.
 

Recunoașterea promptă a simptomelor gripa este esențială pentru inițierea rapidă a măsurilor terapeutice și pentru prevenirea transmiterii virusului către alte persoane. Spre deosebire de o răceală obișnuită, care se instalează gradual și provoacă simptome locale predominant nazale, gripa brusc cu oboseală, dureri de cap, secreții nazale , tuse, uneori jenă în respirație.

La persoanele cu imunitate bună totul durează câteva zile apoi perioada de convalescență 1-2 săptămâni.

La persoanele cu imunitate scăzută din diverse cauze (vârstă foarte mică sau vârstă înaintată, boli cronice, degenerative) apar forme severe și complicații.
Manifestările clinice caracteristice includ febră ridicată, adesea depășind 38,5 grade Celsius și putând atinge chiar 40-41 grade, însoțită de frisoane intense și transpirații profuze. Durerea musculară reprezintă un simptom distinctiv al gripa, afectând în special mușchii spatelui, brațelor și picioarelor, și conferind o senzație de oboseală profundă care limitează semnificativ activitățile zilnice. Această mialgie este adesea însoțită de cefalee intensă, localizată frecvent în regiunea frontală sau temporală.



La nivel respirator, gripa se manifestă prin tuse seacă, persistentă și iritativă, care poate deveni productivă pe măsură ce boala evoluează. Durerea în gât, vocea răgușită și congestia nazală completează tabloul simptomatologiei respiratorii. Mulți pacienți raportează, de asemenea, o senzație de arsură retrosternală, cauzată de inflamația căilor respiratorii inferioare.

Simptomele sistemice includ inapetență marcată, somnolență excesivă și o stare de prostrare care poate persista chiar și după remiterea febrei. La copii, pot apărea și manifestări gastrointestinale precum greață, vărsături sau diaree, deși acestea sunt mai puțin frecvente la adulți. Intensitatea și combinația acestor simptome variază de la o persoană la alta, în funcție de vârstă, starea imunitară și prezența unor afecțiuni cronice preexistente.

Severitatea simptomelor gripale depășește cu mult disconfortul unei răceli comune, iar apariția bruscă a febrei înalte asociată cu dureri musculare intense și tuse reprezintă indicatori cheie pentru diferențierea celor două afecțiuni. Consultarea medicală este recomandată, în special pentru persoanele din grupele de risc, pentru a evalua necesitatea unui tratament antiviral specific și pentru a preveni potențialele complicații.

Având în vedere similitudinile dintre gripa și răceală, este esențial să înțelegem diferențele esențiale dintre aceste două afecțiuni. În continuare, vom explora aceste diferențe pentru a facilita un diagnostic corect.
 

Distincția între gripa și răceala comună reprezintă o provocare frecventă, deoarece ambele afecțiuni implică sistemul respirator și prezintă unele simptome suprapuse. Înțelegerea diferențelor esențiale între aceste două infecții respiratorii virale este crucială pentru adoptarea măsurilor terapeutice adecvate și pentru evaluarea corectă a severității bolii. Pentru o diferențiere mai complexă, puteți citi și despre gripa sau COVID-19.

Răceala obișnuită, cauzată de o varietate de virusuri precum rinovirusurile, se instalează gradual pe parcursul a câteva zile și se manifestă predominant prin simptome nazale: rinoree abundentă, strănut frecvent, congestie nazală și durere ușoară în gât. Febra este rară sau absentă la adulți, iar când apare, rămâne la valori moderate. Starea generală este relativ bine conservată, permițând persoanei să își continue activitățile zilnice cu disconfort minim. Durata unei răceli variază între trei și șapte zile, iar recuperarea este, de obicei, completă și fără complicații.

În contrast, gripa debutează brusc, adesea în decurs de câteva ore, și se caracterizează prin simptome sistemice intense care afectează întregul organism. Febra ridicată, depășind frecvent 38,5 grade Celsius, apare aproape invariabil și este însoțită de frisoane, transpirații și o senzație de rău general profund. Durerea musculară intensă, cefaleea severă și oboseala extremă sunt elemente distinctive care lipsesc în cazul unei răceli simple.

La nivel respirator, deși ambele afecțiuni pot provoca tuse și durere în gât, în cazul gripa tusea este mai intensă, persistentă și adesea dureroasă, reflectând inflamația căilor respiratorii superioare inferioare. Congestia nazală, deși prezentă, este mai puțin proeminentă comparativ cu răceala. Un alt element diferențiator important este durata și severitatea bolii: gripa necesită, de obicei, una până la două săptămâni pentru recuperare completă, iar oboseala și slăbiciunea pot persista chiar și după remiterea celorlalte simptome.

Riscul de complicații reprezintă o diferență majoră între cele două afecțiuni. În timp ce răceala rareori generează probleme grave, gripa poate evolua către complicații severe precum pneumonia, bronșita sau agravarea afecțiunilor cronice preexistente, în special la persoanele din grupele vulnerabile. Această diferență în potențialul de severitate justifică abordarea mai atentă și, uneori, necesitatea unui tratament medical specific în cazul gripa.

Gripa la copii necesită o atenție specială, deoarece manifestările și îngrijirea diferă față de adulți. În secțiunea următoare, vom explora particularitățile gripa la copii și măsurile de îngrijire adecvate.
 

Gripa la copii prezintă particularități importante care necesită o atenție specială din partea părinților și a îngrijitorilor. Sistemul imunitar în curs de dezvoltare al copiilor îi face mai vulnerabili la infecțiile respiratorii virale, iar manifestările clinice pot diferi semnificativ față de cele observate la adulți, atât în ceea ce privește intensitatea simptomelor, cât și riscul de complicații.

La copiii mici și sugari, gripa poate debuta cu febră foarte ridicată, adesea depășind 39-40 grade Celsius, însoțită de iritabilitate marcată, plâns persistent și refuzul alimentației. Spre deosebire de adulți, copiii manifestă frecvent simptome gastrointestinale precum vărsături și diaree, care pot contribui rapid la deshidratare, o complicație serioasă la această vârstă. Tusea poate fi mai intensă și mai productivă, iar dificultățile de respirație pot apărea mai frecvent, necesitând monitorizare atentă.



Îngrijirea adecvată a copilului cu gripa începe cu asigurarea unui repaus suficient într-un mediu confortabil și bine aerisit. Hidratarea reprezintă un element crucial al managementului, deoarece febra ridicată și eventualele vărsături sau diaree pot duce rapid la pierderi importante de lichide. Se recomandă oferirea frecventă de apă, supe ușoare, ceaiuri sau soluții de rehidratare orală, adaptate vârstei copilului.

Administrarea medicamentelor antipiretice, precum paracetamolul sau ibuprofenul, trebuie făcută conform indicațiilor medicului pediatru, respectând dozele recomandate în funcție de greutatea și vârsta copilului. Este esențial să se evite administrarea de aspirină la copii cu gripa, datorită riscului de a dezvolta sindromul Reye, o complicație rară dar gravă. Pentru ameliorarea congestiei nazale, pot fi utilizate soluții saline și aspiratoare nazale speciale pentru sugari.

Monitorizarea atentă a evoluției bolii este fundamentală. Părinții trebuie să solicite asistență medicală urgentă dacă observă semne de alarmă precum dificultăți de respirație, respingerea persistentă a lichidelor, letargie excesivă, convulsii febrile, dureri toracice sau abdominale intense, sau agravarea bruscă a stării generale după o ameliorare inițială. Copiii cu afecțiuni cronice preexistente, precum astmul sau diabetul, necesită o supraveghere medicală mai strânsă pe parcursul bolii.

În contrast cu copiii, adulții pot experimenta gripa într-un mod diferit. În continuare, vom explora evoluția și complicațiile gripa la adulti, oferind o perspectivă asupra modului în care boala afectează această grupă de vârstă.

La adulți, gripa urmează, de obicei, un curs evolutiv mai previzibil, caracterizat prin debut brusc cu febră ridicată, dureri musculare intense, cefalee și simptome respiratorii. Pentru majoritatea adulților sănătoși, boala evoluează favorabil, cu ameliorarea progresivă a simptomelor în decurs de cinci până la șapte zile și recuperare completă în una până la două săptămâni. Totuși, oboseala și slăbiciunea pot persista câteva săptămâni după remiterea celorlalte manifestări clinice.

Evoluția gripa poate fi influențată semnificativ de factori precum vârsta, starea generală de sănătate și prezența afecțiunilor cronice. Adulții cu vârsta peste 65 de ani, persoanele cu boli cardiovasculare, pulmonare, renale sau metabolice, precum și cele cu sistem imunitar compromis prezintă un risc crescut de a dezvolta forme severe de boală și complicații potențial grave.

Complicațiile gripa la adulti pot varia de la infecții respiratorii bacteriene secundare ale căilor respiratorii superioare până la afecțiuni severe care necesită spitalizare. Pneumonia reprezintă cea mai frecventă și gravă complicație, putând fi cauzată fie direct de virusul gripal, fie de suprainfecții bacteriene. Manifestările includ agravarea tusei, dispnee, dureri toracice și febră persistentă sau recurentă. Bronșita acută, sinuzita și otita medie sunt alte complicații infecțioase frecvente care pot prelungi durata bolii și necesita tratament antibiotic.

La persoanele cu afecțiuni cronice preexistente, gripa poate determina decompensarea acestora. Pacienții cu boli cardiovasculare pot prezenta agravarea insuficienței cardiace sau pot dezvolta complicații acute precum infarctul miocardic. Persoanele cu astm sau boală pulmonară obstructivă cronică pot experimenta exacerbări severe care necesită ajustarea tratamentului de fond. Diabeticii pot întâmpina dificultăți în controlul glicemiei, iar pacienții cu afecțiuni renale pot prezenta deteriorarea funcției renale.

Recunoașterea promptă a semnelor de complicații este esențială pentru intervenția medicală la timp. Adulții trebuie să solicite asistență medicală dacă prezintă dificultăți de respirație, dureri toracice persistente, confuzie sau alterarea stării de conștiență, deshidratare severă, febră care persistă mai mult de trei zile sau care reapare după o ameliorare inițială, sau agravarea bruscă a simptomelor după o perioadă de îmbunătățire aparentă.

Înțelegerea cât durează gripa și a etapelor bolii este crucială pentru gestionarea eficientă a gripa. În continuare, vom explora durata tipică a gripa și etapele prin care trece organismul în timpul infecției respiratorii.
 

Durata gripa variază în funcție de multiple factori, incluzând tipul de virus, starea imunitară a persoanei și prezența unor afecțiuni asociate. Pentru majoritatea adulților sănătoși, evoluția bolii urmează un pattern relativ previzibil, cu simptome acute care persistă aproximativ cinci până la șapte zile, urmate de o perioadă de recuperare care poate dura una până la două săptămâni.

Boala parcurge mai multe etape distincte. Perioada de incubație, care durează între 24 și 48 de ore de la contactul cu virusul, este urmată de debutul brusc al simptomelor. În primele două până la trei zile, manifestările sunt la intensitate maximă, cu febră ridicată, dureri musculare intense și stare generală profund alterată. Această fază acută necesită repaus complet și tratament simptomatic pentru ameliorarea disconfortului.

Începând cu ziua a patra sau a cincea, majoritatea pacienților observă o ameliorare graduală, cu scăderea febrei și diminuarea durerii musculare. Totuși, tusea și oboseala pot persista încă una până la două săptămâni, iar unele persoane raportează o senzație de slăbiciune care se prelungește chiar și după dispariția celorlalte simptome. Această perioadă de convalescență necesită continuarea odihnei și evitarea eforturilor fizice intense pentru a permite organismului să se recupereze complet.

La persoanele cu sistem imunitar slăbit sau cu afecțiuni cronice, durata bolii poate fi semnificativ prelungită, iar riscul de complicații este mai mare. În aceste cazuri, monitorizarea medicală atentă și, eventual, tratamentul antiviral specific pot contribui la reducerea duratei și severității bolii.

Pentru un diagnostic rapid și precis, testele rapide pentru gripa sunt esențiale. În continuare, vom explora modul în care funcționează aceste teste și cum se interpretează rezultatele.
 

Testele rapide pentru diagnosticarea gripa reprezintă instrumente valoroase în practica medicală, oferind posibilitatea confirmării rapide a infecției virale și facilitând inițierea promptă a tratamentului adecvat. Aceste teste detectează antigenii virali specifici virusurilor influenza de tip A și B direct din secrețiile nazofaringiene, utilizând metode imunocromatografice care furnizează rezultate în 15-30 de minute.

Procedura de testare este simplă și minim invazivă, implicând recoltarea unei probe din cavitatea nazală sau nazofaringe cu ajutorul unui tampon steril. Proba este apoi procesată conform instrucțiunilor producătorului, iar rezultatul este vizualizat sub forma unor linii colorate pe caseta de testare. Un rezultat pozitiv indică prezența virusului gripal, specificând dacă este vorba de tipul A sau tip B, în timp ce un rezultat negativ sugerează absența infecției sau o încărcătură virală sub pragul de detecție al testului.

Interpretarea rezultatelor trebuie făcută cu discernământ, luând în considerare contextul clinic și momentul testării. Sensibilitatea testelor rapide variază între 50% și 70%, fiind mai mare în primele zile de la debutul simptomelor, când încărcătura virală este maximă. Un rezultat pozitiv este, în general, fiabil și confirmă diagnosticul de gripa, justificând inițierea tratamentului antiviral dacă este indicat. Totuși, un rezultat negativ nu exclude complet infecția, mai ales dacă testarea s-a efectuat tardiv sau dacă manifestările clinice sunt sugestive pentru gripa.

În situațiile în care suspiciunea clinică este ridicată, dar testul rapid este negativ, medicul poate recomanda testarea prin RT-PCR (reacția de polimerizare în lanț cu transcriptază inversă), care oferă o sensibilitate și specificitate superioare. Această metodă moleculară detectează materialul genetic viral și poate identifica cu precizie tipul și subtipul de virus, fiind considerată standardul de aur în diagnosticul gripal.

Testele rapide sunt deosebit de utile în contexte epidemiologice, permițând screeningul rapid al populațiilor expuse și implementarea măsurilor de control al infecției. Ele facilitează, de asemenea, diferențierea gripa de alte infecții respiratorii virale, ghidând astfel deciziile terapeutice și reducând utilizarea inadecvată a antibioticelor.

Odată diagnosticată gripa, tratamentul adecvat este esențial pentru o recuperare rapidă. În continuare, vom explora metodele eficiente de tratament al gripa, de la remedii casnice la medicamente specifice.
 

Tratamentul gripa se bazează pe o abordare comprehensivă care combină măsuri de susținere generală cu terapie medicamentoasă specifică, adaptată severității simptomelor și caracteristicilor individuale ale pacientului. Obiectivul principal este ameliorarea manifestărilor clinice, prevenirea complicațiilor și facilitarea recuperării complete a organismului.

Repausul reprezintă piatra de temelie a tratamentului, permițând organismului să își concentreze resursele energetice în combaterea infecției virale. Se recomandă evitarea activităților fizice intense și menținerea unui program de somn adecvat, preferabil în poziție semi-șezândă pentru a facilita drenajul secrețiilor respiratorii și a ameliora tusea. Hidratarea corespunzătoare este esențială, cu un aport zilnic de cel puțin doi litri de lichide, incluzând apă, ceaiuri calde, supe și sucuri naturale, care contribuie la menținerea fluidității secrețiilor și la prevenirea deshidratării cauzate de febră și transpirații.

Tratamentul medicamentos simptomatic include administrarea de antipiretice și analgezice pentru controlul febrei și ameliorarea durerii musculare. Paracetamolul și ibuprofenul sunt opțiunile de primă linie, administrate conform dozelor recomandate și la intervale regulate pentru menținerea unui control optim al simptomelor. Pentru ameliorarea congestiei nazale, pot fi utilizate decongestionante locale sub formă de spray nazal, cu precauția de a nu depăși durata recomandată de utilizare pentru a evita efectul de rebound.

Tusea poate fi gestionată prin utilizarea de expectorante în cazul tusei productive sau antitusive în cazul tusei seace și iritante. Inhalațiile cu abur sau utilizarea umidificatoarelor de aer contribuie la menținerea umidității căilor respiratorii superioare și la ameliorarea disconfortului respirator. Consumul de miere, în special înainte de culcare, poate reduce intensitatea tusei nocturne și poate îmbunătăți calitatea somnului.

Medicamentele antivirale specifice, precum inhibitorii de neuraminidază, pot reduce durata și severitatea bolii cu aproximativ o zi dacă sunt administrate în primele 48 de ore de la debutul simptomelor. Aceste medicamente sunt recomandate în special persoanelor cu risc crescut de complicații, incluzând vârstnicii, copiii mici, femeile însărcinate și persoanele cu afecțiuni cronice. Decizia de a iniția tratament antiviral trebuie luată de către medic, în funcție de evaluarea raportului risc-beneficiu pentru fiecare pacient.

Antibioticele nu au niciun rol în tratamentul gripa, aceasta fiind o infecție virală. Utilizarea lor este justificată doar în cazul apariției complicațiilor bacteriene secundare, diagnosticate clinic sau paraclinic de către medic. Automedicația cu antibiotice trebuie evitată, deoarece contribuie la dezvoltarea rezistenței bacteriene și poate masca evoluția naturală a bolii.
Pe lângă tratament, vaccinarea antigripală este o metodă eficientă de protecție. În continuare, vom explora beneficiile vaccinului antigripal și recomandările pentru vaccinare.
 

Vaccinarea antigripală reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire gripa și a complicațiilor sale potențial grave. Vaccinul stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi specifici împotriva virusurilor gripale, oferind protecție înainte de expunerea la infecție. Datorită variabilității genetice a virusurilor influenza, vaccinul este reformulat anual pentru a include tulpinile care se anticipează a fi predominante în sezonul respectiv.

Compoziția vaccinului antigripal este stabilită de Organizația Mondială a Sănătății pe baza supravegherii globale a circulației virusurilor gripale. Vaccinurile moderne sunt, de obicei, tetravalente, oferind protecție împotriva a două tulpini de virus influenza A și două tulpini de virus influenza B, asigurând astfel o acoperire comprehensivă împotriva principalelor variante circulante.

Vaccinarea este recomandată cu prioritate anumitor categorii de persoane considerate a fi la risc crescut de a dezvolta forme severe de gripa sau complicații. Acestea includ persoanele cu vârsta peste 65 de ani, copiii cu vârsta cuprinsă între șase luni și cinci ani, femeile însărcinate în orice trimestru de sarcină, persoanele cu afecțiuni cronice cardiovasculare, pulmonare, renale, hepatice, neurologice sau metabolice, precum și persoanele cu sistem imunitar compromis. De asemenea, personalul medical și îngrijitorii persoanelor vulnerabile ar trebui să se vaccineze pentru a preveni transmiterea virusului către pacienții aflați în îngrijirea lor.

Perioada optimă pentru vaccinare este toamna, preferabil între lunile octombrie și decembrie, înainte de debutul sezonului gripal. Organismul necesită aproximativ două săptămâni pentru a dezvolta un răspuns imunitar complet după vaccinare, astfel încât administrarea precoce asigură protecție maximă pe parcursul întregului sezon. Totuși, vaccinarea poate fi benefică chiar și mai târziu în sezon, atâta timp cât virusurile gripale continuă să circule în comunitate.

Vaccinul antigripal este, în general, bine tolerat, cu efecte adverse minore și tranzitorii, precum durere locală la locul injecției, febră ușoară sau mialgie, care se rezolvă spontan în una până la două zile. Contraindicațiile sunt rare și includ reacții alergice severe anterioare la componentele vaccinului.

Pe lângă vaccinare, există și alte măsuri practice de protecție pe care le putem adopta. În continuare, vom explora aceste măsuri pentru a preveni gripa și a ne proteja sănătatea.
 

Prevenirea gripa necesită o abordare multifactorială care combină vaccinarea cu adoptarea unor măsuri de igienă și comportamente sănătoase menite să reducă riscul de expunere la virusul gripal și să întărească capacitatea organismului de a rezista infecțiilor respiratorii. Aceste strategii sunt esențiale nu doar pentru protecția individuală, ci și pentru limitarea transmiterii virusului în comunitate și reducerea impactului epidemiilor sezoniere.

Igiena riguroasă a mâinilor reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenire a infecțiilor respiratorii. Spălarea frecventă și corectă a mâinilor cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, insistând pe toate suprafețele incluzând spațiile interdigitale, unghiile și încheieturile, elimină virusurile și bacteriile de pe piele. În absența apei și săpunului, pot fi utilizate soluții dezinfectante pe bază de alcool cu concentrație de minimum 60%. Igiena mâinilor trebuie practicată în special după contactul cu suprafețe publice, înainte de mese și după utilizarea toaletei.

Eticheta respiratorie adecvată contribuie semnificativ la prevenirea răspândirii picăturilor respiratorii infectate. Acoperirea gurii și nasului cu un șervețel de unică folosință sau cu pliul cotului în timpul tusei sau strănutului previne dispersarea virusurilor în aer și pe suprafețe. Șervețelele utilizate trebuie eliminate imediat în coșuri de gunoi închise, urmate de spălarea mâinilor. Evitarea atingerii feței, în special a ochilor, nasului și gurii, cu mâinile nespălate reduce riscul de autoinoculare cu virusuri transferate de pe suprafețe contaminate.

Menținerea distanței fizice față de persoanele care prezintă simptome de infecții respiratorii este o măsură prudentă, mai ales în perioada sezonului gripal. În spațiile aglomerate sau în mijloacele de transport în comun, unde contactul apropiat este inevitabil, purtarea unei măști de protecție poate oferi un nivel suplimentar de protecție. Aerisirea frecventă a încăperilor, prin deschiderea ferestrelor pentru câteva minute de mai multe ori pe zi, asigură reînnoirea aerului și reduce concentrația de particule virale în mediul interior.

Întărirea sistemului imunitar prin adoptarea unui stil de viață sănătos reprezintă o componentă fundamentală a prevenirii gripa. O alimentație echilibrată, bogată în fructe și legume proaspete care furnizează vitamine, minerale și antioxidanți, susține funcționarea optimă a sistemului imunitar. Activitatea fizică regulată, adaptată capacităților individuale, îmbunătățește circulația și contribuie la menținerea unui sistem imunitar robust. Somnul odihnitor, cu o durată de șapte până la opt ore pe noapte, permite organismului să se regenereze și să își consolideze apărările naturale.

Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare, meditație sau activități recreative contribuie, de asemenea, la menținerea echilibrului imunitar. Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool protejează mucoasele respiratorii și previne compromiterea funcției imunitare. Prin integrarea acestor măsuri în rutina zilnică, riscul de îmbolnăvire cu gripa poate fi redus semnificativ, contribuind la menținerea sănătății individuale și colective pe parcursul sezonului rece.
 

 

Puteți lua antitermice,vitC,și să aveți grijă la hidratare și odihnă.

Să nu luați antibiotice dacă nu v-au fost prescrise de medic.

 -igiena corespunzătoare (spălarea mâinilor, evitarea aglomerației.)
 -antivirale în scop profilactic prescrise de medic la contacti.
 -vaccinarea antigripală recomandată anual în luna noiembrie la persoanele în vârstă, persoanele cu afecțiuni cronice respiratorii sau cardiace, imunodeficienți (virusurile gripale pot suferi rapid mutații de la un an la altul, astfel că vaccinurile cu tulpina precedentă pot fi slab protectoare de aceea trebuie efectuat un vaccin actualizat cu tulpina circulantă).

Gripa durează de obicei între 5 și 7 zile, însă starea de oboseală poate persista 1-2 săptămâni. Contagiozitatea este cea mai mare în primele 3-4 zile de boală, dar unele persoane pot transmite virusul și până la 7 zile, mai ales copiii sau persoanele cu imunitate scăzută.

Este necesar consult medical rapid dacă apar dificultăți de respirație, febră persistentă mai mult de 3 zile, dureri toracice, confuzie, deshidratare sau agravarea simptomelor după o ameliorare inițială. La copii, semnele de alarmă includ somnolența excesivă, refuzul lichidelor sau respirația rapidă.

În concluzie, gripa rămâne o provocare semnificativă pentru sănătatea publică, dar înțelegerea mecanismelor de transmitere, recunoașterea simptomelor și adoptarea măsurilor preventive pot reduce considerabil riscul de îmbolnăvire și complicații.

În plus, pentru părinții care doresc cele mai bune sfaturi și îngrijire pentru copii în sezonul gripal, Dr. Iorga Carmen, medic primar pediatrie la Clinica MC Gral Ploiești, oferă consultații specializate. Apelați cu încredere la serviciile doamnei doctor pentru evaluare, recomandări privind vaccinarea antigripală sau tratamentul potrivit celor mici.

Programați o consultație pentru copilul dumneavoastră și asigurați-i sănătatea optimă în această perioadă!