HIV/SIDA în rândul copiilor - ce este, cauze, simptome, diagnostic

În prezent, numărul infecțiilor cu HIV la copii este în scădere, dar, chiar și așa, 500 de copii sunt diagnosticați în fiecare zi, în toată lumea.

• Ce este HIV?

• Ce este SIDA?

• Cauzele infecției HIV

• HIV simptome

• Simptome SIDA faza terminală

• Diagnostic HIV

• HIV tratament

• Urmările infecției HIV la copii

Ce este HIV?

HIV este un retrovirus, adică un virus care conține ARN și care necesită, pentru multiplicare, o parte din enzimele proprii organismului uman. Acesta intră în celulele sistemului imunitar, limfocitele CD4+, unde se multiplică. Însă, pe măsură ce multiplicarea virală se produce, numărul de celule CD4+ scade, iar sistemul imunitar nu mai reacționează corespunzător la factorii externi. De aceea, cele mai multe persoane diagnosticate cu HIV au un risc crescut de a dezvolta infecții și diferite tipuri de cancer.

Virusul HIV prezintă mai multe tulpini, printre care:

• HIV-1;
• HIV-2.

HIV-1 este forma cea mai întâlnită și cea care determină și cele mai multe dintre infecții. Cazurile de infecții cu HIV-2 sunt prezente predominant în Africa de Vest și Africa Centrală. Progresia infecției cu HIV-2 este mai lentă, dar virusul prezintă rezistență crescută la terapia antiretrovirală. O altă caracteristică a virusul HIV-2 este rata mai scăzută de transmisibilitate, comparativ cu HIV1. 
 

Ce este SIDA?

Boala SIDA sau sindromul imunodeficienței dobândite este forma avansată a infecției HIV. Aceasta se caracterizează printr-o scădere marcată a limfocitelor CD4+, sub 200 celule/mmc (milimetru cub). Aceste celule sunt implicate în protejarea organismului față de infecții, iar reducerea acestora crește riscul diferitelor afecțiuni. O valoare atât de scăzută a limfocitelor este asociată cu o degradare avansată a imunității. 
 

Cauzele infecției HIV

HIV este un virus care se transmite pe mai multe căi, precum:

• contactul cu sânge infectat (ace infectate, transfuzii, efectuarea unor tatuaje și piercing-uri cu instrumente infectate, utilizarea repetată a acelor, în cazul celor care consumă droguri injectabile);
• contactul sexual neprotejat;
• transmiterea verticală (de la mamă la copil în timpul sarcinii, al nașterii, al alăptării).

Este important de menționat că transmiterea HIV nu se face prin:

• atingeri;
• salivă;
• înțepături de insecte;
• utilizarea acelorași tacâmuri sau pahare;
• alimente.

La copii, cauza infectiei HIV este prin transmitere verticală, de la mamă la copil. Riscul cel mai mare de transmitere a virusului este în timpul nașterii sau al alăptării.
 

HIV simptome

HIV la nou-născuți simptome

Simptomele pot diferi la fiecare nou-născut, iar în unele situații, confirmarea diagnosticului este dificil de realizat. Primele simptome HIV care pot apărea la nou-născuți sunt:

• deficitul de creștere;
• adenopatiile (creșterea ganglionilor limfatici);
• candidoza bucală;
• pneumonia;
• meteorismul (balonarea);
• diareea.

HIV la copii simptome

La copii, simptomele infecției HIV pot avea mai multe grade de severitate:

• ușoare;
• moderate;
• severe.

Simptome ușoare

Printre simptomele ușoare specifice infecției HIV, se află:

• adenopatiile;
• tumefacția glandei parotide;
• otitele recurente;
• dermatita;
• erupțiile cutanate;
• sinuzitele repetate;
• hepatosplenomegalia.

Simptome moderate

Simptomele moderate, întâlnite la copiii cu infecție HIV, sunt următoarele:

• candidoză bucală (pentru mai mult de o lună);
• diaree persistentă;
• pneumonie;
• febră;
• afecțiuni hepatice și renale.

Simptome severe

Simptomele severe specifice infecției HIV constau în:

• infecții severe de cel puțin 2 ori pe an (pneumonie, meningită);
• encefalopatie;
• pneumonie cu Pneumocystis jiroveci;
• candidoză digestivă;
• infecție pulmonară cu Candida albicans.

HIV la adolescenți simptome

Simptomele infecției HIV la adolescenți sunt similare cu cele întâlnite la adulți. Astfel, mulți adolescenți dezvoltă un sindrom prodromal, asemănător virozei, după expunerea la virusul HIV. Manifestările includ:

• febră;
• adenopatie;
• cefalee. 

După perioada episodului prodromal, simptomele dispar. Însă, chiar dacă infecția HIV nu mai are o evoluție clinică, virusul continuă să se multiplice, distrugând celulele sistemului imunitar. În unele situații, pot exista unele simptome nespecifice, care nu ridică semne de alarmă pentru pacient, ceea ce nu va determina vizita la medic. Astfel, pot fi întâlnite:

• adenopatii persistente pentru mai mult de 3 luni;
• scadere in greutate;
• febră;
• oboseală;
• scăderea capacității de concentrare;
• infecții repetate;
• infecții cu germeni atipici;
• erupții cutanate;
• ulcerații la nivelul cavității bucale, al zonei genitale sau anale.

Simptome SIDA faza terminală

Simptomele infecției HIV se agravează pe măsură ce numărul de limfocite scade. În stadiul SIDA, faza terminală a infecției HIV, pot fi prezente manifestări precum:

• scăderea ponderală;
• erupțiile cutanate;
• infecțiile frecvente ale pielii;
• transpirațiile excesive nocturne;
• tusea persistentă;
• respirația greoaie;
• apariția proceselor neoplazice.

Este important de menționat că primele simptome ale infecției HIV pot apărea la câteva săptămâni sau luni după expunerea la virus, însă există și situații în care manifestările apar tardiv, după ani. De asemenea, boala SIDA nu apare după o anumită perioadă de timp, evoluția fiind puternic asociată cu funcționarea sistemului imunitar al persoanei infectate. 
 

Diagnostic HIV

Copiii născuți ai mamelor infectate cu HIV vor avea anticorpi anti-HIV, însă aceștia nu certifică și prezența infecției. Astfel, dozarea anticorpilor nu este un test util în diagnosticarea infecției.
 

Pentru a confirma infecția HIV, se detectează prezența materialului genetic al virusului. Prima testare se face în primele 2 zile după naștere. Alte testări se pot face în intervalele de vârstă 1-2 luni și 4-6 luni. Diagnosticul infecției HIV este confirmat dacă se înregistrează minimum 2 teste pozitive. Diagnosticul infecției pentru copiii mai mari de 1 an și jumătate se stabilește prin determinarea anticorpilor anti-HIV.
 

HIV tratament

În cazul femeilor însărcinate și care prezintă infecție HIV, se aplică unele metodele pentru a scădea riscul transmiterii infecției și la făt. Astfel, mama primește tratament antiretroviral înainte de a rămâne însărcinată, dar și în timpul sarcinii. De cele mai multe ori, medicul ginecolog recomandă pacientei să nască prin operație de cezariană. În acest mod, riscul ca fătul să ia contact cu sângele mamei și să se infecteze este semnificativ redus. 

În funcție de titrul de anticorpi al mamei, se va stabili dacă alăptarea este o opțiune sigură pentru cel mic. Unele opinii susțin că alăptarea ar putea crește riscul de transmitere a infecției, chiar și în cazul unei încărcături virale scăzute. Prin urmare, se recomandă hrănirea bebelușului cu formule de lapte adaptate vârstei. 

O altă metodă prin care se încearcă a se evita infecția HIV constă în administrarea tratamentului antiretroviral celui mic, încă din primele zile de viață. Aceste opțiuni terapeutice au reușit să determine o scădere semnificativă a incidenței infecției cu HIV.
 

Urmările infecției HIV la copii

Infecția HIV se manifestă mult mai rapid și mai sever la copii, față de adulți. Prognosticul afecțiunii nu este favorabil pentru copiii diagnosticați cu infecție HIV. Jumătate dintre copiii infectați vor deceda înaintea vârstei de 2 ani. Rata crescută a decesului este dată de lipsa stabilirii unui diagnostic încă din primele zile de viață și de lipsa tratamentului adecvat. 

Este important de menționat că prognosticul este mai bun, dacă se administrează medicamentele antiretrovirale. Însă, în unele cazuri, pot apărea unele deficiențe de creștere și dezvoltare neurologică. 

Majoritatea copiilor dezvoltă infecția cu HIV în urma transmiterii materne în timpul sarcinii, la naștere sau pe parcursul alăptării, însă nu toți copiii născuți din mame infectate vor avea HIV. În prezent, există multiple metode care contribuie la prevenirea acestei infecții. Cea mai importantă intervenție terapeutică implică administrarea tratamentul antiretroviral mamei pe timpul sarcinii, dar și nou-născutului, încă din primele zile de viață. Diagnosticul și tratamentul precoce pot asigura o durată lungă de viață, contribuind la creșterea calității vieții celui mic, dar și în perioada adultă. Pentru mai multe informații despre testele necesare în sarcină, consultă specialistii Clinicii Gral.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

• clinicalinfo.hiv.gov, https://clinicalinfo.hiv.gov/en/guidelines/hiv-clinical-guidelines-adult-and-adolescent-arv/adolescents-and-young-adults-hiv, accesat la data 9.04.2023;
• hivinfo.nih.gov, https://hivinfo.nih.gov/understanding-hiv/fact-sheets/hiv-and-children-and-adolescents, accesat la data 9.04.2023;
• clinicalinfo.hiv.gov, https://clinicalinfo.hiv.gov/en/guidelines/pediatric-arv/adherence-antiretroviral-therapy-children-and-adolescents-living-hiv, accesat la data 9.04.2023;
• www.msdmanuals.com, https://www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/human-immunodeficiency-virus-hiv-infection-in-children/human-immunodeficiency-virus-hiv-infection-in-children, accesat la data 9.04.2023;
• pedaids.org, https://pedaids.org/about/about-pediatric-aids/, accesat la data 9.04.2023;
• www.stanfordchildrens.org, https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=aidshiv-in-children-90-P02509, accesat la data 9.04.2023.

12-04-2023