Interferențele medicamentoase cu analizele medicale

Analizele medicale reprezintă o modalitate de a evalua caracteristicile organismului din punct de vedere funcțional. Acestea furnizează informații importante care contribuie la stabilirea diagnosticului și a tratamentului unei patologii. Prin efectul lor asupra organismului, unele substanțe medicamentoase pot influența concentrațiile compușilor din proba recoltată. Astfel, rezultatele analizelor medicale sunt eronate. În cele ce urmează vom detalia mecanismul prin care medicamentele și suplimentele alimentare pot modifica analizele medicale, în funcție de modul de administrare și clasa din care fac parte.

 

• Analizele medicale
• Suplimentele alimentare
• Medicamentele psihotrope
• Medicamentele antiinfectioase
• Substanțele de contrast
• Inhibitori ai pompei de protoni
• Medicamente tiroidiene
• Medicamente care modifică cu nivelul de colesterol

 

Analizele medicale

Analizele medicale reprezintă o parte importantă a procesului de diagnostic. Acestea furnizează rezultate depre compoziția chimică a materialului recoltat. În funcție de patologia suspectată, medicul specialist îi poate recomanda pacientului efectuarea unor analize din:

• sânge;
• urină;
• materii fecale;
• lichid cefalorahidian.

Înainte de recoltarea probelor, medicul specialist trebuie să informeze pacientul despre modul în care se va desfășura procedura. De asemenea, acesta dă indicații despre modul de administrare al medicației și dieta pe care pacientul trebuie să o respecte înainte de recoltarea probelor. De asemenea, pacientul trebuie să informeze personalul medical cu privire la:

• tratamentul pe care îl urmează;
• suplimentele alimentare.

 

Suplimentele alimentare

Un exemplu de supliment alimentar care poate influența valorile analizelor este biotina (sau vitamina B7). Aceasta poate modifica valorile sanguine ale:

• troponinei;
• testosteronului;
• cortizolului;
• estradiolului;
• hormonului de stimulare a tiroidei (TSH);
• hormonului de stimulare a foliculilor (FSH);
• hormonului luteinizant (LH);
• hormonului paratiroidian (PTH).

Valorile eronate ale analizelor îngreunează procesul de stabilire a unui diagnostic corect. De aceea, este important ca pacientul să urmeze îndrumarea medicului specialist înainte de a face analizele.
 

Medicamentele psihotrope

Din categoria medicamentelor psihotrope fac parte următoarele clase de medicamente:

• antidepresive;
• antipsihotice;
• anticonvulsivante.

Administrarea acestora înainte de efectuarea analizelor poate influența valorile compușilor din structura probei recoltate. Astfel, rezultatele vor fi fals pozitive, iar diagnosticul va fi unul incorect.

Medicamentele antiinfecțioase

Unele medicamente folosite în infecțiile virale sau bacteriene pot determina valori eronate ale analizelor. Printre acestea se regăsesc:
cefalosporinele: Administrarea de cefalosporine înainte de efectuarea analizelor de sânge poate determina valori fals pozitive ale testelor pentru glucoză și cetone. De asemenea, acestea pot interveni și în testul Coombs direct folosit pentru diagnosticarea anemiei hemolitice mediată imun.
 

• penicilinele (amoxicilina, ampicilina): Medicamentele din clasa penicilinelor pot modifica valorile sanguine ale unor compuși. Astfel, rezultatele vor indica valori crescute în cazul testelor de glucoză.
• cotrimoxazolul, daptomicina, eritromicina, telavancina: Acești compuși modulează valorile compușilor sangvini, astfel rezultatele vor fi fals crescute în cazul testelor pentru protrombină (PT) și al raportului internațional normalizat (INR).
• doxiciclina: Testele pentru dozarea catecolaminelor pot indica valori fals crescute dacă pacientul utilizează doxiciclină înainte de recoltarea analizelor.
• levofloxacina, ofloxacina, rifampicina: În cazul screening-ului pentru opiaceele prezente în urină, pacienților le este recomandată evitarea administrării de ofloxacină, rifampicină și levofloxacină. Utilizarea acestora va contribui la fals pozitivarea testului.
• ciprofloxacina: Utilizarea ciprofloxacinei înainte de recoltarea probei de urină va determina creșterea proteinuriei (proteinelor din urină).

Substanțele de contrast

Substanțele de contrast sunt folosite în medicină pentru diagnosticarea unor patologii ce se pot observa cu ajutorul imagisticii. Astfel, pacienților le sunt administrate soluții sau medicamente care conțin gadoliniu sau iod.


Substanțele iodate folosite în radiologie pot modifica concentrația sanguină sau urinară a proteinelor. Astfel, rezultatele testelor prelevate la scurt timp după o radiografie vor fi eronate și vor împiedica stabilirea unui diagnostic corect.

După realizarea unor explorări imagistice cu substanțe de contrast, pacienților le este recomandat repausul de minim 4 ore înainte de efectuarea analizelor medicale.


 

Inhibitori ai pompei de protoni

Inhibitorii pompei de protoni (IPP) pot determina rezultate eronate ale testului pentru măsurarea:

• ureei din aerul respirat;
• antigenelor din scaun.

Printre aceștia se regăsesc:

• omeprazolul;
• dexlansoprazolul;
• lansoprazolul;
• pantoprazolul;
• rabeprazolul;
• esomeprazolul.

De asemenea, utilizarea pe termen îndelungat a inhibitorilor de pompă de protoni va determina modificări ale:

• INR-ului;
• protrombinei (PT);
• cromograninei A;

Cromogranina A reprezintă un marker pentru tumori. La pacienții cu un istoric îndelungat al administrării de inhibitori de pompă de protoni s-a constatat o creștere a nivelului seric al acestui marker.
 

Medicamente tiroidiene

Pacienții cu patologie tiroidiana necesită efectuarea unor teste pentru stabilirea eficienței tratamentului. Tiroida este o glandă endocrină care are formă de fluture și este localizată în regiunea anterioară a gâtului. Aceasta are rolul de a secreta:

• triiodotironina (T3);
• tiroxina (T4).

Testele pentru detectarea hormonilor tiroidieni au rolul de a măsura nivelul acestora din proba sangvină recoltată de la pacient.

Terapia cu T4

În cadrul terapiei cu T4 pentru patologia tiroidiana, dozele optime de hormon tiroidian sintetic este eliberat progresiv în organism. Timpul de înjumătățire pentru acesta este de aproximativ nouă zile, astfel încât în această perioadă se elimină din organism jumătate din cantitatea administrată.

Modificările valorilor din analize sunt corelate cu durata de la momentul administrării medicamentelor. Astfel, pot apărea:

• nivelul normal al hormonilor TSH si T3;
• nivelul crescut al T4;

La aproximativ 2 ore de la administrarea medicației, nivelul hormonului T4 este crescut. Pentru verificarea eficienței medicației se recomandă efectuarea testului în acel moment. După acel vârf al concentrației, concentrația hormonului T4 din sânge revine la normal.

Terapia cu T3

În cazul terapiei cu T3, nivelul maxim al hormonului în sânge este la aproximativ 4 ore de la administrare. După acel moment, concentrația sangvină va scădea treptat. Persoanelor cu patologie tiroidiană le este recomandată solicitarea de informații despre modul de efectuare al testelor și administrarea medicației medicului specialist.

Medicamente care modifică nivelul de colesterol

Colesterolul reprezintă un element important al analizelor medicale. Concentrația sangvină în exces (hipercolesterolemia) poate fi un semn de alarmă care îndrumă diagnosticul spre o patologie:

• vasculară;
• metabolică;
• cardiacă;
• virală (infecție) localizată la nivel venos.

Medicamente administrate pentru patologiile de fond (cronice) pot influența nivelul colesterolului din sânge. Printre acestea se regăsesc:

• antihipertensivele;
• tratamentele hormonale;
• diureticele tiazidice;
• antiinflamatoare steroidiene (prednison);
• medicamente hipocolesterolemiante (pentru scăderea colesterolului).

De asemenea, nivelul colesterolului poate fi influențat de:

• dietă;
• post;
• exerciții fizice;
• sex;
• postură.

În cazul medicamentelor antihipertensive (beta-blocante) s-a constatat reducerea nivelului de colesterol HDL și o creștere a trigliceridelor. De asemenea, în urma folosirii prednisonului pentru reducerea inflamației s-a constatat creșterea nivelului de:

• colesterol LDL;
• trigliceride;
• colesterol HDL.

Înainte de efectuarea analizelor medicale pentru verificarea nivelului de colesterol, medicul specialist poate recomanda postul pe o perioadă de aproximativ 10 ore înainte de prelevarea probelor. De asemenea, pacientul trebuie să informeze cadrul medical cu privire la medicația pe care o urmează pentru a primi instrucțiuni despre modul în care trebuie să își administreze medicamentele.

Analizele medicale reprezintă un element important în diagnosticarea unei afecțiuni. Unele medicamente sau suplimente alimentare pot modifica valorile sanguine ale parametrilor necesari. Pacienților care efectuează analize medicale le este recomandată respectarea indicațiilor date de către medicul specialist înainte de prelevarea probelor necesare.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie: 

• www.labme.ai, https://www.labme.ai/laboratory-test-results/, accesat la data de 21.11.2022;
• www.rbac.org.br,https://www.rbac.org.br/artigos/drugs-that-interfere-with-the-results-of-laboratory-tests-an-integrative-review-of-the-literature/, accesat la data de 21.11.2022;
• www.myonemedicalsource.com, https://www.myonemedicalsource.com/2020/05/11/factors-affecting-lab-results/, accesat la data de 21.11.2022.