Totul despre disfagie

Tipuri

1. Disfagie orofaringiană: Acest tip de disfagie implică dificultăți în înghițirea alimentelor sau lichidelor din partea superioară a gâtului, numită faringe. Poate fi cauzată de probleme cum ar fi inflamația, leziunile sau boli ale mușchilor și nervilor faringieni.
2. Disfagie esofagiană: Acest tip de disfagie este asociat cu dificultăți în deplasarea alimentelor și lichidelor prin esofag, tubul muscular care transportă alimentele din gât în stomac. Disfagia esofagiană poate fi cauzată de diverse condiții, cum ar fi inflamația esofagiană, tumori, stenoze esofagiene (îngustarea esofagului) sau tulburări de motilitate esofagiană.
3. Disfagie funcțională: Acest tip de disfagie se referă la dificultăți în înghițire care nu sunt cauzate de anomalii structurale sau de leziuni evidente. În schimb, poate fi legată de tulburări de motilitate esofagiană sau probleme de sensibilitate a mușchilor și nervilor implicați în înghițire.
4. Disfagie temporară vs. disfagie cronică: Disfagia temporară poate apărea din cauza unor condiții precum inflamația gâtului sau infecțiile, iar simptomele sale pot dispărea odată ce cauza este tratată. Pe de altă parte, disfagia cronică este persistentă și poate fi legată de afecțiuni pe termen lung, cum ar fi boli cronice sau leziuni permanente ale esofagului sau faringelui.
5. Disfagie orofacială: Aceasta implică dificultăți în manipularea și înghițirea alimentelor datorită problemelor cu musculatura și controlul oral, în timp ce procesul de înghițire în sine este intact.

Este important să se identifice tipul specific de disfagie pentru a putea planifica un tratament adecvat și pentru a preveni complicații precum deshidratarea, malnutriția sau aspirația alimentelor sau lichidelor în plămâni.


 

Cauzele disfagiei (dificultății de înghițire)

• Afecțiuni neurologice: Anumite afecțiuni care afectează sistemul nervos pot cauza disfagie. Acestea includ accidente vasculare cerebrale, scleroza multiplă, boala Parkinson, leziuni ale măduvei spinării, neuropatie periferică și alte tulburări neurologice care pot afecta capacitatea mușchilor și nervilor de a coordona procesul de înghițire.
• Afecțiuni structurale ale tractului digestiv superior: Anomaliile structurale ale gâtului, faringelui sau esofagului pot provoca disfagie. Acestea pot include stenoze esofagiene (îngustarea esofagului), diverticule esofagiene (pungi sau saci care se formează în peretele esofagian), tumori esofagiene sau faringiene, hernii hiatale și altele.
• Inflamație și infecții: Inflamația gâtului sau esofagului (cum ar fi esofagita), infecțiile (cum ar fi infecțiile fungice sau bacteriene) sau alte condiții inflamatorii pot irita și deteriora mucoasa gâtului și esofagului, provocând disfagie.
• Tulburări de motilitate esofagiană: Anumite condiții afectează capacitatea esofagului de a se contracta și de a propulsa alimentele și lichidele în jos spre stomac. Aceste tulburări pot include acalazie (o afecțiune în care mușchiul sfincterului esofagian inferior nu se relaxează corect), boala de reflux gastroesofagian, sclerodermia și altele.
• Tulburări musculare și degenerative: Afecțiuni care afectează mușchii implicați în înghițire, cum ar fi distrofia musculară și alte tulburări musculare sau degenerative, pot duce la disfagie.
• Efecte secundare ale intervențiilor chirurgicale sau tratamentelor: Chirurgia în regiunea gâtului sau a esofagului, radioterapia în zona gâtului și a pieptului sau alte tratamente pentru cancer pot provoca daune temporare sau permanente care pot afecta înghițirea.
• Medicamente: Anumite medicamente pot provoca disfagie ca efect secundar. De exemplu, medicamentele pentru tensiunea arterială sau antiinflamatoarele nesteroidiene pot provoca iritație esofagiană sau pot afecta mușchii și nervii implicați în procesul de înghițire.

Simptome

• Dificultatea poate fi resimțită în timp ce alimentele sau lichidele trec prin gât și esofag.
• Pot exista senzații de blocare sau de obstrucție în gât, iar înghițirea poate necesita eforturi mai mari decât în mod normal.
• Uneori, este dificil să se înceapă înghițirea sau să se finalizeze complet.

• Durerea poate varia de la ușoară până la severă și poate fi localizată în gât sau în piept.
• Poate fi resimțită în timpul înghițirii alimentelor sau lichidelor, sau chiar după aceasta.

• Persoana poate avea senzația că alimentele sau lichidele rămân în gât sau în esofag, chiar și după ce a încercat să le înghită.
• Această senzație poate fi deranjantă și poate provoca anxietate legată de înghițire.

• După înghițire, alimentele sau lichidele pot reveni în gură fără avertisment prealabil.
• Aceasta poate fi asociată cu senzații de arsură sau gust neplăcut în gură și poate provoca inconfort.

• Atunci când alimentele sau lichidele ajung în căile respiratorii în loc să fie direcționate către stomac, pot apărea tuse sau senzația de sufocare.
• Acest lucru poate indica aspirație și necesită atenție medicală imediată.

• Dificultățile persistente în înghițire pot duce la o scădere în greutate din cauza unei alimentații reduse sau a unui aport caloric insuficient.
• Malnutriția poate apărea din cauza dificultăților în consumul alimentelor și lichidelor.

• Simptomele de reflux gastroesofagian, cum ar fi arsurile la stomac, regurgitarea acidă sau senzația de arsură în piept, pot fi prezente în asociere cu disfagia.

• Datorită dificultăților și disconfortului asociate cu înghițirea, unele persoane pot deveni reticente sau pot refuza să mănânce.

Diagnostic

• Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele sale, inclusiv momentul apariției, gravitatea și factorii declanșatori.
• Un examen fizic poate fi efectuat pentru a căuta semne de afecțiuni care pot contribui la disfagie, cum ar fi umflături în gât sau în esofag.

• O examinare clinică a funcției de înghițire poate fi efectuată pentru a evalua mișcările și coordonarea mușchilor implicați în procesul de înghițire.
• Uneori, se poate folosi o examinare video-endoscopică pentru a vizualiza direct gâtul și esofagul în timpul înghițirii.

• Radiografiile cu substanțe de contrast pot fi folosite pentru a evalua structura și funcția esofagului în timpul înghițirii.
• Tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pot fi efectuate pentru a investiga anomalii structurale ale gâtului și esofagului.

• Aceasta este o procedură care măsoară presiunea în esofag și coordonarea contracțiilor musculare în timpul înghițirii.
• Manometria esofagiană poate ajuta la diagnosticarea tulburărilor de motilitate esofagiană, cum ar fi acalazia sau disfagia esofagiană de înalt grad.

• Aceasta este o procedură în care un tub subțire și flexibil cu o cameră video la capăt (endoscop) este introdus în gât pentru a vizualiza interiorul esofagului, stomacului și duodenului.
• Endoscopia poate fi folosită pentru a detecta leziuni, inflamații, tumori sau alte anomalii care pot contribui la disfagie.

• Dacă se găsesc leziuni sau anomalii suspecte în timpul endoscopiei, pot fi prelevate mostre de țesut (biopsii) pentru analiză histologică în laborator.

• În unele cazuri, pot fi necesare teste suplimentare pentru a evalua cauzele subiacente ale disfagiei, cum ar fi teste de sânge pentru a detecta infecții sau tulburări autoimune.

Tratament disfagie

• Inhibitori de pompă de protoni (IPP) sau antagoniști ai receptorilor H2 pentru a reduce producția de acid gastric în caz de GERD.
• Antibiotice sau antifungice pentru a trata infecțiile.
• Medicamente antiinflamatoare sau corticosteroizi pentru a reduce inflamația în esofag sau gât.

• Consumul de alimente moi, piure sau lichide pentru a reduce eforturile de înghițire.
• Evitarea alimentelor sau lichidelor care pot irita gâtul sau esofagul, cum ar fi alimentele foarte condimentate, băuturile carbogazoase sau alimentele tari și crocante.
• Consumul de alimente în porții mici și mestecarea îndelungată pentru a facilita înghițirea.

• Aceasta poate implica exerciții specifice de înghițire, tehnici de respirație și antrenament pentru a îmbunătăți capacitatea de înghițire.

• În cazul în care disfagia este cauzată de o îngustare a esofagului (stenoza esofagiană), procedura de dilatare esofagiană poate fi efectuată pentru a lărgi pasajul esofagian și a facilita trecerea alimentelor și lichidelor.
• Această procedură se efectuează de obicei în timpul endoscopiei și implică introducerea unui dispozitiv special (dilatator) pentru a extinde esofagul.

• În unele cazuri, disfagia poate necesita intervenție chirurgicală pentru a corecta anomalii structurale sau pentru a elimina tumori sau obstrucții care afectează procesul de înghițire.
• Chirurgia poate fi recomandată în funcție de cauza specifică a disfagiei și de severitatea afecțiunii.

• În cazul în care disfagia provoacă complicații, cum ar fi aspirația alimentelor sau lichidelor în căile respiratorii sau malnutriția, tratamentul se va concentra și pe gestionarea acestor probleme asociate.

Complicații

• Aspirația alimentelor, lichidelor sau a altor substanțe în căile respiratorii poate fi una dintre cele mai grave complicații ale disfagiei.
• Aceasta poate duce la pneumonie de aspirație, o infecție pulmonară gravă care poate fi fatală în unele cazuri.

• Dificultatea de a mânca și de a bea poate duce la un aport caloric și hidric insuficient.
• Malnutriția și deshidratarea pot duce la slăbiciune, pierdere în greutate, scăderea energiei și alte complicații de sănătate.

• Dificultățile persistente în înghițire pot afecta calitatea vieții pacientului și pot duce la deteriorarea stării generale de sănătate.
• Pacienții pot deveni slabi și pot prezenta o scădere a mobilității, independenței și funcției cognitive.

• Disfagia poate fi asociată cu refluxul gastroesofagian, ceea ce poate provoca esofagită și alte complicații ale tractului digestiv superior.
• Esofagita este inflamația esofagului și poate provoca durere la înghițire, arsuri la stomac și alte simptome neplăcute.

• Dificultățile de înghițire pot crește riscul de aspirație și pot provoca leziuni și infecții ale gâtului, esofagului și stomacului.
• Aceste infecții și leziuni pot necesita tratament medical și pot prelungi recuperarea.

• Disfagia poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, putând provoca anxietate, depresie și izolare socială.
• Dificultățile de a mânca și de a bea pot afecta relațiile sociale și activitățile sociale ale pacientului.

Prevenție

• Igiena orală adecvată poate ajuta la prevenirea infecțiilor și a altor probleme care pot afecta gâtul și esofagul.
• Periați-vă dinții și folosiți ața dentară în mod regulat pentru a preveni acumularea de plăci bacteriene și infecțiile orale.

• Renunțați la fumat și evitați consumul excesiv de alcool, deoarece aceste obiceiuri pot crește riscul de cancer esofagian și alte afecțiuni care pot cauza disfagie.

• Menținerea unei greutăți sănătoase și a unei diete echilibrate poate ajuta la prevenirea problemelor de sănătate care pot contribui la disfagie, cum ar fi refluxul gastroesofagian și obezitatea.

• Evitați alimentele și băuturile care pot irita gâtul și esofagul, cum ar fi alimentele picante, băuturile carbogazoase și alimentele foarte fierbinți sau foarte reci.

• Mestecați alimentele îndelungat și mâncați încet pentru a facilita procesul de înghițire și pentru a reduce riscul de aspirație sau de înțepenire a alimentelor în gât.

• Gestionarea afecțiunilor medicale cronice, cum ar fi diabetul, boala de reflux gastroesofagian, hipertensiunea arterială și altele, poate ajuta la prevenirea complicațiilor care pot duce la disfagie.

• Dacă aveți probleme cu înghițirea sau vă confruntați cu factori de risc, cum ar fi vârsta înaintată sau afecțiuni medicale preexistente, luați în considerare participarea la programe de terapie de înghițire pentru a vă îmbunătăți funcția de înghițire și pentru a preveni complicațiile.

Întrebări frecvente

• Exerciții de întărire a mușchilor implicați în înghițire.
• Tehnici de coordonare a respirației și a înghițirii.
• Exerciții de îmbunătățire a controlului sfincterului esofagian inferior.
• Exerciții de manipulare a texturilor alimentelor pentru a facilita înghițirea.

12-05-2024