Despre amigdalectomie
Solicita programare
Doresc sa aflu mai multe detalii
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat
This site is protected by reCAPTCHA and the Google
Privacy Policy and
Terms of Service apply.
Amigdalectomia este definita ca excizia chirurgicala a amigdalelor palatine si cel mai frecvent se efectueaza la copii, intre varsta de 1 si 18 ani. Aceasta nu se mai practica la fel de frecvent ca in trecut, de la aparitia antibioticelor, majoritatea infectiilor bacteriene se vindeca doar cu ajutorul acestora.
La nivelul tractului aerodigestiv superior exista 3 grupari de tesut limfoid (din care fac parte si amigdalele palatine) care au rol in apararea organimsului, prin productia de limfocite si sinteza de imunoglobuline: vegetatiile adeonide, amigdalele palatine si amigdalele linguale. Amigdalele palatine patologice au perturbate aceste functii, cel mai posibil datorita unei infectii bacteriene cronice (in ciuda unui tratament corespunzator, anumite bacterii pot ramane cantonate in criptele amigdaliene, unde antibioticul nu reuseste sa actioneze), astfel amigdala palatina ajunge sa devina un focar de infectie pentru organism.
Amigdalectomia se poate efectua la orice varsta, preferabil dupa 3 ani (cand indepartarea amigdalelor nu afecteaza imunitatea), cand starea pacientului este buna si indicatia corespunzatoare. In ultimii 40 ani s-au produs modificari principiale in ceea ce privesc indicatiile si tehnicile chirurgcale.
Noile indicatii din partea AAOHNS (Academia Americana de Otorinolaringologie si Chirurgie Cervico-Faciala, revizuite dupa vechile ghiduri, din anul 2011) in ceea ce priveste efectuarea amigdalectomiei, sunt detaliate in randurile urmatoare.
Se recomanda urmarirea atenta, in expectativa, a pacientilor ce prezinta <7 episoade in ultimele 12 luni, <5 episoade pe an in ultimii 2 ani sau <3 episoade pe an in ultimii ani. Deci indicatia operatorie survine dupa examinarile clinice si documentare atenta. Infectiile virale , jena faringiana, durerea de gat care trece in cateva zile cu antiinflamator, nu consituie episod de amigdalita bacteriana, care sa fie luat in calculul indicatiei amigdalectomiei.
.png)
Indicatii absolute pentru efectuarea amigdalectomiei sunt:
Iar indicatiile relative ar fi:
Contraindicatiile interventiei sunt diatezele hemoragice, un risc anestezic crescut, anemiile, orice infectie acuta.
In cazul in care medicul ORL-ist recomanda indepartarea amigdalelor, inseamna ca pacientul detine unul dintre criteriile amigdalectomiei, deci interventia nu se efectueaza la cererea pacientului, este necesara respectarea indicatiilor.
Exista doua tehnici chirurgicale: cea clasica, amigdalectomia extracapsulara (se excizeaza amigdala palatina si capsula ei) si amigdalectomia intracapsulara sau partiala (se indeparteaza amigdala dar ramane pe loc capsula si o parte din tesutul amigdalian). Ablatia intracapsulara este indicata pentru pacientii care sunt diagnosticati cu sindrom de apnee in somn, si pare sa castige teren in defavoarea celeilalte datorita riscului mai mic de sangerare si timpului rapid de recuperare postoperatorie. Totusi in prezent ghidurile nu sustin inca metoda aceasta, deoarece sunt insuficiente studii cu rezultate pe termen lung, recomandand deocamdata tehnica studiata si testata, cea extracapsulara.
.png)
Complicatia intraoperatorie si postoperatorie cea mai frecventa este hemoragia, urmata de odinofagie, otalgie, deshidratare, scadere in greutate- secundare odinofagiei, suprainfectie locala cu aparitia febrei, edem al luetei, durere la nivelul articulatiei temporomandibulare (datorita departatorului oral), trauma locala, schimbarea caracterelor vocii.
Disconfortul in urma interventiei este mai accentuat in cazul adultilor (datorita fibrozarii tesutului amigdalian), acestia necesitand aproximativ zece zile pentru recuperare; copiii isi revin mult mai repede, in 3-4 zile, si nu resimt durerea atat de intens (tesutul amigdalian fiind mai moale se indeparteaza cu usurinta).
Beneficiile postoperatorii: se observa scaderea infectiilor, a durerilor de gat, o imbunatatire a calitatii vietii pacientului, imbunatatirea somnului, a respiratiei, cresterea numarului de alfa streptococi (bacterii ce par sa aiba rol inhibitor asupra bacteriilor patogene) si normalizarea intr-un procent de 25% a apneei de somn la copii. Exista pacienti care pot resimti ulterior senzatia de uscaciune faringiana, usturimi, jena la deglutitie, aceste simptome pot fi datorita unei faringite cronice preexistente sau pot proveni de la alte patologii (cum ar fi refluxul gastro-esofagian, candidoza orofaringiana, globus pharingeus, etc.) si necesita o reevaluare ORL.
La nivelul tractului aerodigestiv superior exista 3 grupari de tesut limfoid (din care fac parte si amigdalele palatine) care au rol in apararea organimsului, prin productia de limfocite si sinteza de imunoglobuline: vegetatiile adeonide, amigdalele palatine si amigdalele linguale. Amigdalele palatine patologice au perturbate aceste functii, cel mai posibil datorita unei infectii bacteriene cronice (in ciuda unui tratament corespunzator, anumite bacterii pot ramane cantonate in criptele amigdaliene, unde antibioticul nu reuseste sa actioneze), astfel amigdala palatina ajunge sa devina un focar de infectie pentru organism.
Amigdalectomia se poate efectua la orice varsta, preferabil dupa 3 ani (cand indepartarea amigdalelor nu afecteaza imunitatea), cand starea pacientului este buna si indicatia corespunzatoare. In ultimii 40 ani s-au produs modificari principiale in ceea ce privesc indicatiile si tehnicile chirurgcale.
Noile indicatii din partea AAOHNS (Academia Americana de Otorinolaringologie si Chirurgie Cervico-Faciala, revizuite dupa vechile ghiduri, din anul 2011) in ceea ce priveste efectuarea amigdalectomiei, sunt detaliate in randurile urmatoare.
Se recomanda urmarirea atenta, in expectativa, a pacientilor ce prezinta <7 episoade in ultimele 12 luni, <5 episoade pe an in ultimii 2 ani sau <3 episoade pe an in ultimii ani. Deci indicatia operatorie survine dupa examinarile clinice si documentare atenta. Infectiile virale , jena faringiana, durerea de gat care trece in cateva zile cu antiinflamator, nu consituie episod de amigdalita bacteriana, care sa fie luat in calculul indicatiei amigdalectomiei.
Indicatii absolute pentru efectuarea amigdalectomiei sunt:
- hipertrofia amigdalelor, care produce obstructia cailor respiratoria superioare, tulburari la inghitire, apnee in somn sau complicatii cardiopulmonare
- amigdalita acuta ce cauzeaza convulsii febrile
- flegmon periamigdalian neresponsiv la tratament medicamentos si drenaj chirurgical- amigdalectomie in faza acuta
- suspiciunea unei formatiuni tumorale amigdaliene (ce necesita biopsie)
Iar indicatiile relative ar fi:
- asimetria amigdaliana, cu suspiciunea unei patologii neoplazice
- infectii amigdaliene streptococice recurente sau amigdalita cronica streptococica , care nu raspund la antibioticele beta-lactamice
- respiratie urat mirositoare, persistenta, datorita unei infectii amigdaliene cronice
- trei sau mai multe episoade de amigdalita acuta bacteriana, pe an, in ciuda tratamentului corespunzator
Contraindicatiile interventiei sunt diatezele hemoragice, un risc anestezic crescut, anemiile, orice infectie acuta.
In cazul in care medicul ORL-ist recomanda indepartarea amigdalelor, inseamna ca pacientul detine unul dintre criteriile amigdalectomiei, deci interventia nu se efectueaza la cererea pacientului, este necesara respectarea indicatiilor.
Exista doua tehnici chirurgicale: cea clasica, amigdalectomia extracapsulara (se excizeaza amigdala palatina si capsula ei) si amigdalectomia intracapsulara sau partiala (se indeparteaza amigdala dar ramane pe loc capsula si o parte din tesutul amigdalian). Ablatia intracapsulara este indicata pentru pacientii care sunt diagnosticati cu sindrom de apnee in somn, si pare sa castige teren in defavoarea celeilalte datorita riscului mai mic de sangerare si timpului rapid de recuperare postoperatorie. Totusi in prezent ghidurile nu sustin inca metoda aceasta, deoarece sunt insuficiente studii cu rezultate pe termen lung, recomandand deocamdata tehnica studiata si testata, cea extracapsulara.
Complicatia intraoperatorie si postoperatorie cea mai frecventa este hemoragia, urmata de odinofagie, otalgie, deshidratare, scadere in greutate- secundare odinofagiei, suprainfectie locala cu aparitia febrei, edem al luetei, durere la nivelul articulatiei temporomandibulare (datorita departatorului oral), trauma locala, schimbarea caracterelor vocii.
Disconfortul in urma interventiei este mai accentuat in cazul adultilor (datorita fibrozarii tesutului amigdalian), acestia necesitand aproximativ zece zile pentru recuperare; copiii isi revin mult mai repede, in 3-4 zile, si nu resimt durerea atat de intens (tesutul amigdalian fiind mai moale se indeparteaza cu usurinta).
Beneficiile postoperatorii: se observa scaderea infectiilor, a durerilor de gat, o imbunatatire a calitatii vietii pacientului, imbunatatirea somnului, a respiratiei, cresterea numarului de alfa streptococi (bacterii ce par sa aiba rol inhibitor asupra bacteriilor patogene) si normalizarea intr-un procent de 25% a apneei de somn la copii. Exista pacienti care pot resimti ulterior senzatia de uscaciune faringiana, usturimi, jena la deglutitie, aceste simptome pot fi datorita unei faringite cronice preexistente sau pot proveni de la alte patologii (cum ar fi refluxul gastro-esofagian, candidoza orofaringiana, globus pharingeus, etc.) si necesita o reevaluare ORL.
