Preeclampsia in sarcina: semne de avertizare, cauze, monitorizare si tratament

Preeclampsia este o complicație a sarcinii asociată cu tensiune arterială crescută și posibile afectări ale unor organe. Apare de obicei după săptămâna 20 și necesită monitorizare atentă pentru a proteja sănătatea mamei și a copilului. În acest articol, prezentăm semnele de avertizare, diagnosticul și opțiunile de supraveghere medicală.

Doresc sa aflu mai multe detalii

Nume

Camp Obligatoriu

Prenume

Camp Obligatoriu

Telefon

Camp Obligatoriu

Mesaj

Camp Obligatoriu

Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat

Apasand butonul “Trimite” confirmi ca esti de acord cu Politica de Confidentialitate GRAL Medical si Termeni si conditii

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Preeclampsia este una dintre cele mai importante complicații care pot apărea în timpul sarcinii, fiind asociată în special cu creșterea tensiunii arteriale și afectarea funcției unor organe precum rinichii sau ficatul. De obicei, se dezvoltă după săptămâna 20 de sarcină și poate evolua rapid dacă nu este depistată la timp. Recunoașterea semnelor de avertizare și monitorizarea atentă pe parcursul sarcinii sunt esențiale pentru protejarea sănătății mamei și a copilului. În acest articol, explicăm ce este preeclampsia, care sunt simptomele principale, cum se stabilește diagnosticul și ce măsuri de supraveghere și tratament sunt recomandate.

Ce este preeclampsia în sarcină

Preeclampsia este o afecțiune specifică sarcinii, caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale și apariția unor semne de afectare a organelor, cel mai frecvent rinichii, ficatul sau sistemul cardiovascular. De obicei, apare după săptămâna 20 de sarcină și poate varia de la forme ușoare la forme severe, care necesită supraveghere medicală atentă. Preeclampsia reprezintă o complicație importantă deoarece poate influența atât sănătatea mamei, cât și dezvoltarea fătului, motiv pentru care depistarea precoce și monitorizarea regulată sunt esențiale pe parcursul sarcinii.

Când apare preeclampsia și cât de frecventă este

Preeclampsia apare cel mai frecvent după săptămâna 20 de sarcină, în special în trimestrul al treilea, dar poate fi diagnosticată și mai devreme în cazuri rare. De asemenea, uneori se poate dezvolta și după naștere, în primele zile sau săptămâni postpartum, motiv pentru care monitorizarea tensiunii arteriale rămâne importantă și după sarcină.

Din punct de vedere al frecvenței, preeclampsia afectează aproximativ 2–8% dintre sarcini la nivel global, fiind una dintre cele mai comune cauze de complicații materne și fetale. Riscul este mai crescut la femeile aflate la prima sarcină, la cele cu hipertensiune preexistentă sau cu anumite afecțiuni asociate. Depistarea timpurie prin controale prenatale regulate joacă un rol esențial în prevenirea formelor severe.

Cauzele preeclampsiei

Cauzele exacte ale preeclampsiei nu sunt pe deplin cunoscute, însă se consideră că această afecțiune apare din cauza unei dezvoltări anormale a placentei și a vaselor de sânge care o alimentează. Atunci când circulația placentară nu se formează corect, poate apărea o reducere a fluxului sanguin către făt și o reacție inflamatorie în organismul mamei.

Preeclampsia este asociată cu modificări ale funcției vaselor de sânge, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale și la afectarea unor organe precum rinichii, ficatul sau creierul. Dezechilibrele hormonale, stresul oxidativ și răspunsul imun al organismului la sarcină pot contribui, de asemenea, la apariția acestei complicații.

Deși nu există o singură cauză clară, preeclampsia este considerată o afecțiune multifactorială, în care interacționează factori genetici, vasculari și imunologici, motiv pentru care monitorizarea atentă a sarcinii este esențială.

Factorii de risc pentru preeclampsie

Factorii de risc pentru preeclampsie reprezintă acele condiții care pot crește probabilitatea apariției acestei complicații în timpul sarcinii. Deși preeclampsia poate apărea și la femei fără probleme medicale anterioare, riscul este mai mare în anumite situații.

Printre cei mai importanți factori de risc se numără:

prima sarcină, când organismul se adaptează pentru prima dată la modificările specifice sarcinii
antecedente de preeclampsie într-o sarcină anterioară, cu risc crescut de recurență
hipertensiunea arterială cronică sau valori tensionale crescute înainte de sarcină
diabetul zaharat, bolile renale sau afecțiunile autoimune
obezitatea și excesul ponderal
vârsta maternă peste 35–40 de ani
sarcina gemelară sau multiplă
istoricul familial de preeclampsie, care poate sugera o predispoziție genetică

Identificarea acestor factori încă de la începutul sarcinii permite o supraveghere mai atentă și poate contribui la depistarea precoce a preeclampsiei, reducând riscul de complicații pentru mamă și copil.

Semne de avertizare și simptome ale preeclampsiei

Semnele de avertizare și simptomele preeclampsiei pot varia de la forme ușoare, descoperite doar la controalele de rutină, până la manifestări severe care necesită intervenție medicală urgentă. De aceea, este important ca orice simptom neobișnuit apărut în a doua jumătate a sarcinii să fie evaluat de medic.

Printre cele mai frecvente semne de avertizare se numără:

creșterea tensiunii arteriale, adesea fără simptome evidente
umflarea bruscă a feței, mâinilor sau picioarelor (edeme)
dureri de cap persistente, care nu cedează la odihnă
tulburări de vedere, precum vedere încețoșată, pete luminoase sau sensibilitate la lumină
durere în partea superioară a abdomenului, în special sub coaste, pe partea dreaptă
greață, vărsături sau stare generală de rău apărute brusc după săptămâna 20
creștere rapidă în greutate într-un timp scurt, din cauza retenției de lichide
scăderea cantității de urină sau modificări ale funcției renale

În formele severe, preeclampsia poate evolua rapid și poate pune în pericol sănătatea mamei și a fătului, motiv pentru care recunoașterea timpurie a simptomelor și prezentarea imediată la medic sunt esențiale.

Cum se diagnostichează preeclampsia

Diagnosticul preeclampsiei se stabilește pe baza controalelor prenatale regulate și a unor investigații care urmăresc tensiunea arterială și funcția organelor. De multe ori, preeclampsia poate fi depistată înainte ca simptomele să devină evidente, motiv pentru care monitorizarea sarcinii este esențială.

Principalele metode de diagnostic includ:

măsurarea tensiunii arteriale, valori de peste 140/90 mmHg apărute după săptămâna 20 de sarcină fiind un semn important
analiza urinei, pentru detectarea proteinuriei (prezența proteinelor în urină), care indică afectarea funcției renale
analize de sânge, pentru evaluarea funcției ficatului, rinichilor și a numărului de trombocite
monitorizarea creșterii și stării fătului, prin ecografie și evaluarea fluxurilor Doppler placentare
cardiotocografie (CTG), în anumite cazuri, pentru urmărirea ritmului cardiac fetal

Diagnosticul precoce permite inițierea rapidă a măsurilor de supraveghere și tratament, reducând riscul de complicații severe atât pentru mamă, cât și pentru copil.

Monitorizarea sarcinii în cazul preeclampsiei

Monitorizarea sarcinii în cazul preeclampsiei este esențială pentru prevenirea complicațiilor și pentru protejarea sănătății mamei și a fătului. Odată stabilit diagnosticul, gravidele necesită supraveghere medicală mai atentă, deoarece evoluția afecțiunii poate fi imprevizibilă.

Monitorizarea include, de regulă:

controale prenatale mai frecvente, pentru evaluarea tensiunii arteriale și a simptomelor
măsurarea regulată a tensiunii acasă, la recomandarea medicului
analize periodice de sânge și urină, pentru urmărirea funcției rinichilor, ficatului și a valorilor trombocitelor
ecografii repetate, pentru a verifica dezvoltarea fătului și cantitatea de lichid amniotic
evaluarea circulației placentare prin Doppler, mai ales în cazurile cu risc de restricție de creștere fetală
monitorizarea stării generale a mamei, inclusiv apariția durerilor de cap, tulburărilor de vedere sau durerilor abdominale

În formele moderate sau severe, poate fi necesară spitalizarea pentru supraveghere continuă. Scopul monitorizării este identificarea rapidă a oricăror semne de agravare și stabilirea momentului optim al nașterii, astfel încât riscurile să fie cât mai reduse pentru mamă și copil.

Complicațiile preeclampsiei pentru mamă și copil

Complicațiile preeclampsiei pentru mamă și copil pot fi severe, mai ales dacă afecțiunea nu este diagnosticată și monitorizată la timp. Preeclampsia poate evolua rapid, afectând funcționarea mai multor organe și punând în pericol atât sănătatea gravidei, cât și dezvoltarea fătului.

Pentru mamă, preeclampsia poate duce la complicații precum:

afectarea rinichilor și scăderea funcției renale
afectarea ficatului, cu dureri abdominale și modificări ale analizelor hepatice
scăderea numărului de trombocite și risc crescut de sângerare
edem pulmonar (acumulare de lichid la nivelul plămânilor)
accidente vasculare cerebrale, în formele severe, din cauza tensiunii foarte crescute
eclampsie, o complicație gravă caracterizată prin convulsii
sindrom HELLP, o formă severă asociată cu afectare hepatică și tulburări de coagulare

Pentru copil, preeclampsia poate avea consecințe importante, deoarece reduce fluxul de sânge către placentă. Printre riscurile principale se numără:

restricția de creștere intrauterină, copilul dezvoltându-se mai lent decât normal
suferința fetală, cauzată de oxigenarea insuficientă
nașterea prematură, uneori necesară pentru a proteja viața mamei și a fătului
greutate mică la naștere și necesitatea îngrijirii neonatale speciale
desprinderea prematură a placentei, o urgență obstetricală

Deși aceste complicații pot fi grave, depistarea precoce și monitorizarea atentă reduc semnificativ riscurile și permit un management sigur al sarcinii.

Tratamentul preeclampsiei și opțiunile medicale disponibile

Tratamentul preeclampsiei și opțiunile medicale disponibile depind de severitatea afecțiunii, vârsta gestațională și starea generală a mamei și a fătului. Scopul principal este prevenirea complicațiilor și menținerea sarcinii în condiții cât mai sigure până la momentul optim al nașterii.

În formele ușoare, managementul poate include:

monitorizare atentă a tensiunii arteriale și a simptomelor
controale medicale mai frecvente și analize periodice
repaus relativ și adaptarea activității zilnice, la recomandarea medicului
supravegherea dezvoltării fătului prin ecografii regulate

În cazurile moderate sau severe, tratamentul poate necesita spitalizare pentru supraveghere continuă. Opțiunile medicale pot include:

medicație antihipertensivă, pentru controlul tensiunii arteriale
administrarea de sulfat de magneziu, pentru prevenirea convulsiilor (eclampsiei)
corticoterapie, în anumite situații, pentru maturarea plămânilor fătului dacă există risc de naștere prematură
monitorizarea constantă a funcției renale și hepatice, precum și a parametrilor de coagulare

Singurul tratament definitiv al preeclampsiei este nașterea, deoarece afecțiunea este legată de funcționarea placentei. De aceea, medicul va evalua atent momentul optim al nașterii, astfel încât să fie redus riscul atât pentru mamă, cât și pentru copil.

Cu îngrijire medicală adecvată și supraveghere atentă, majoritatea cazurilor de preeclampsie pot fi gestionate eficient, iar evoluția sarcinii poate fi menținută în condiții de siguranță.

Se poate preveni preeclampsia?

Prevenirea preeclampsiei nu este întotdeauna posibilă, deoarece cauzele exacte ale afecțiunii nu sunt complet cunoscute. Totuși, riscul poate fi redus printr-o monitorizare atentă a sarcinii și prin identificarea precoce a factorilor de risc.

Măsurile care pot contribui la prevenție includ:

efectuarea regulată a controalelor prenatale, pentru depistarea timpurie a tensiunii crescute
monitorizarea tensiunii arteriale pe parcursul sarcinii, mai ales la gravidele cu risc crescut
menținerea unei greutăți sănătoase și adoptarea unui stil de viață echilibrat înainte și în timpul sarcinii
controlul afecțiunilor preexistente, precum hipertensiunea, diabetul sau bolile renale
respectarea recomandărilor medicale privind alimentația, hidratarea și nivelul de activitate fizică

În cazul gravidelor cu risc crescut, medicul poate recomanda măsuri suplimentare, cum ar fi administrarea de doze mici de aspirină sau suplimente de calciu, însă acesteii Doar la indicația specialistului, în funcție de istoricul medical și particularitățile fiecărei sarcini.

Deși nu poate fi prevenită complet, preeclampsia poate fi depistată devreme și gestionată eficient prin supraveghere medicală corectă, reducând semnificativ riscul de complicații.

Preeclampsia este o complicație importantă a sarcinii, care necesită atenție medicală și monitorizare atentă încă de la primele semne. Depistarea precoce prin controale prenatale regulate, recunoașterea simptomelor de avertizare și gestionarea corectă pot reduce semnificativ riscul de complicații atât pentru mamă, cât și pentru copil. Cu supraveghere adecvată și tratament personalizat, majoritatea gravidelor pot avea o evoluție favorabilă a sarcinii.

La GRAL Medical, gravidele au acces la consultații de specialitate în obstetrică-ginecologie, investigații complete și monitorizare modernă, realizate de o echipă medicală cu experiență. Dacă prezinți factori de risc sau simptome sugestive, programează-te din timp pentru evaluare și îngrijire corectă pe tot parcursul sarcinii.

25-02-2026

Programeaza-te